prepoténţă s. f. → potenţă
Jocuri CANTARÍDĂ s. (ENTOM.; Lytta vesicatoria) gândac-de-frasin, (reg.) căţelul-frasinului, gândac-de-turbă, mâţa-popii.
Jocuri sânt, -ă, sânţi, -e, adj., s.m. şi f. (înv. şi pop.) 1. (adj.) sfânt. 2. (s.m. art.) Dumnezeu. 3. (s.m. şi f.) sfânt, mucenic, martir. 4. (la pl.; în forma: simţi) mucenici. 5. (adj.) bisericesc, religios. 6. (adj.) care impune un respect deosebit, veneraţie; intangibil, inviolabil, sacru, sacrosant. 7. (adj.) nevinovat, curat, pur.
Jocuri MICROCEFALÍE f. Stare patologică congenitală, caracterizată prin dezvoltarea insuficientă a cutiei craniene şi a creierului. /<fr. microcéphalie
Jocuri AUTOAPRÍNDERE s.f. Aprindere produsă fără intervenţia unei surse exterioare de căldură. [< auto1- + aprindere].
Jocuri cístă s. f., g.-d. art. cístei; pl. císte
Jocuri JEREGÁI s.n. v. jărăgai.
Jocuri A FERCHEZU//Í ~iésc tranz. fam. 1) (mai ales bărbaţi) A găti, manifestând o grijă exagerată faţă de aspectul exterior. 2) fig. iron. A bate tare; a chelfăni. /Din fercheş
Jocuri MEÁT, meaturi, s.n. 1. (Anat.) Canal îngust şi subţire sau orificiul acestuia, aflate în diferite organe. 2. Spaţiu, interstiţiu între celulele unui ţesut vegetal. [Pr.: -me-at] – Din fr. méat, lat. meatus.
Jocuri SĂPÍŢĂ s. v. săpăligă.
Jocuri CITADÍN1 ~ă (~i, ~e) m. şi f. livr. Locuitor al unui oraş; orăşean. /<fr. citadin, it. cittadino
Jocuri DEZINHIBÁ, dezinhíb, vb. I. Tranz. şi refl. A face să iasă sau a ieşi din starea de inhibiţie. – Dez- + inhiba.
Jocuri ICONOCLÁSM n. (în Imperiul Bizantin) Mişcare socială, politică şi religioasă din sec. VIII-IX, îndreptată împotriva aristocraţiei laice şi ecleziastice, sub forma luptei contra cultului icoanelor. [Sil. -no-clasm] /<fr. iconoclasme
Jocuri metodă de restaurare folosind elemente căzute la faţa locului, monument refăcut din piesele originale
Jocuri SUPRAVEGHETÓR, -OÁRE, supraveghetori, -oare s.m. şi f., s.n. 1. S.m. şi f. Persoană însărcinată cu supravegherea cuiva sau a ceva. 2. S.n. (În sintagma) Supraveghetor de flacără = aparat electronic destinat supravegherii prezenţei flăcării în timpul funcţionării arzătoarelor, în scopul prevenirii unor incendii. – Supraveghea + suf. -tor.
Jocuri MIATROFÍE s. f. amiotrofie. (< fr. myatrophie)
Jocuri A SE DISCULPÁ mă discúlp intranz. A-şi demonstra nevinovăţia; a se dezvinovăţi; a se dezvinui; a se justifica. /<fr. disculper
Jocuri CIOCÂRLÍE s. (reg.) iapă, ţenchi. (~ de legat pluta la mal.)
Jocuri A demola ≠ a clădi, a construi, a dura, a zidi, a edifica
Jocuri EUNUCOÍD, -Ă adj. (Despre voce) Ca de castrat. [Pron. e-u-nu-co-id. / < fr. eunuchoïde].
Jocuri CONFIDENŢIÁL, -Ă, confidenţiali, -e, adj. Care se comunică în taină; secret. [Pr.: -ţi-al] – Din fr. confidentiel.
Jocuri DÓRIC, -Ă, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ♢ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi greceşti, caracterizată prin coloane fără bază şi prin capiteluri fără ornamente. (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) Construit în stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus.
Jocuri LEGITIMÁŢIE, legitimaţii, s.f. Act, document personal eliberat de o autoritate şi cu care cineva îşi dovedeşte identitatea. – Din fr. légitimation.
Jocuri ACÉSTA1, ACEÁSTA, adj. dem. v. acest.
Jocuri DITIRÁMBIC, -Ă adj. 1. referitor la ditirambi, de natura ditirambilor. 2. (fig.; despre stil, vorbire) exagerat laudativ; foarte elogios. (< fr. dithyrambique, lat. dithyrambicus)
Jocuri ANTIFEBRÍNĂ s. f. medicament contra febrei. (< fr. antifébrine)
Jocuri PNEUMOGRAFÍE s. f. 1. înregistrare a mişcărilor respiratorii cu penumograful. 2. radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea unui gaz. (< fr. pneumographie)
Jocuri MĂGÁN adv. (Reg.; în expr.) De măgan = de la sine, din proprie voinţă. – Magh. magán.
Jocuri ŞIF s.n. (Germanism) Galion2; navă mare. [< germ. Schiff].
Jocuri INDISPOZIŢIÚNE s.f. v. indispoziţie.