Jocuri Online
Jocuri
Forum
Stiri
Înregistrare
Autentificare
Impuscaturi
Gandire
Actiune
Sport
Curse
DiverseVerti Golf
Termina jocul cu cate mai putine lovituri posibil.
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
LIMPIDITÁTE s. v. claritate, inteligibilitate, limpezeală, limpezire.
Jocuri PĂTRIŞ//ÓR ~oáre n. tiporg. Piesă de metal cu secţiunea pătrată, folosită la distanţarea cuvintelor şi la completarea rândurilor. [Sil. -tri-] /patru + suf. ~işor
Jocuri FANDÁRE s.f. Acţiunea de a fanda şi rezultatul ei; figură la scrimă prin care se înaintează către adversar. [< fanda].
Jocuri IPÉRBOLĂ s.f. v. hiperbolă.
Jocuri SEVÉR adj. v. grav, greu, malign, periculos, primejdios, serios.
Jocuri FRAZEO-, -FRÁZĂ, -FRAZÍE elem. „exprimare, vorbire, limbaj“. (< fr. phraséo-, -phrase, – phrasie, cf. gr. phrasis, -seos)
Jocuri ANGLÍST, -Ă s.m. şi f. Specialist în anglistică; anglicist. [< fr. angliste, it. anglista, engl. anglist].
Jocuri ANSERÍDE s. f. pl. anatide. (< fr. anséridés)
Jocuri geosinclinál s. n. (sil. ge-o-), pl. geosinclinále
Jocuri precompilatór s. n., pl. precompilatoáre
Jocuri ŢĂRĂNÍST, -Ă I. adj. 1. referitor la ţărănime. 2. făcut pentru ţărani, în interesul ţărănimii. II. s. m. f. 1. adept al ţărănismului (1, 2). 2. membru al partidului ţărănist. (< ţăran + -ist)
Jocuri PLÁNIC, -Ă adj. Conform cu un plan dinainte stabilit, referitor la un plan. [După rus. planomernâi].
Jocuri africanitáte s. f., g.-d. art. africanităţii
Jocuri matinál adj. m., pl. matináli; f. sg. matinálă, pl. matinále
Jocuri OFIDIÉNI s. m. pl. ordin de reptile: şerpii. (< fr. ophidiens)
Jocuri PANCREÁS s.n. Glandă situată între ficat şi splină, având o secreţie externă, necesară digestiei, şi una hormonală, necesară pentru reglarea zahărului din organism. [Pron. -cre-as. / < fr. pancréas, cf. gr. pankreas].
Jocuri ÎNSURÁRE s. v. căsătorie, însurat, însură-toare.
Jocuri ZGÂMBOÍ2 vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. zgâmbói, 3 sg. zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá
Jocuri prenoitór, -oáre, s.m. şi f. (înv.) persoană care prenoieşte, înnoieşte, preschimbă, reia, repetă.
Jocuri MULTIVITAMINIZÁT, -Ă, multivitaminizaţi, -te, adj. Cu multe vitamine. – Cf. engl. m u l t i v i t a m i n.
Jocuri AUTOAPROVIZIONÁ vb. refl. a se aproviziona prin posibilităţi proprii. (< auto1- + aproviziona)
Jocuri maghiár s. m., adj. m. (sil. -ghiar), pl. maghiári; f. sg. maghiáră, g.-d. art. maghiárei, pl. maghiáre
Jocuri bănét s. n.
Jocuri ANTONOMASÍE s. v. antonomază.
Jocuri AUTOCAROSIÉR s. m. muncitor specialist care construieşte caroserii. (< auto2 + carosier)
Jocuri inteléct s. n., pl. intelécte
Jocuri pânzíş s. n., pl. pânzíşuri
Jocuri ARHEOFÍTE s. f. pl. plante antropofile, răspândite încă din culturile preistorice. (< fr. archéophytes)
Jocuri TAUTOLOGÍE, tautologii, s.f. 1. Greşeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiaşi idei, formulată cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvinte cu acelaşi sens, dar cu funcţiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonaţie sau de formă şi care, exprimând identitatea celor doi termeni, are rolul de a sublinia o calitate sau o acţiune. 3. (Log.) Judecată în care subiectul şi predicatul sunt exact aceeaşi noţiune. 4. Expresie din logica simbolică, care, în limitele unui sistem formal, este adevărată în orice interpretare. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologie, lat. tautologia.
Jocuri FOTOCULÉGERE s. f. procedeu fotomecanic de culegere a unui text pentru tipărire. (< foto1- + culegere)
Jocuri PĂTRIŞ//ÓR ~oáre n. tiporg. Piesă de metal cu secţiunea pătrată, folosită la distanţarea cuvintelor şi la completarea rândurilor. [Sil. -tri-] /patru + suf. ~işor
Jocuri FANDÁRE s.f. Acţiunea de a fanda şi rezultatul ei; figură la scrimă prin care se înaintează către adversar. [< fanda].
Jocuri IPÉRBOLĂ s.f. v. hiperbolă.
Jocuri SEVÉR adj. v. grav, greu, malign, periculos, primejdios, serios.
Jocuri FRAZEO-, -FRÁZĂ, -FRAZÍE elem. „exprimare, vorbire, limbaj“. (< fr. phraséo-, -phrase, – phrasie, cf. gr. phrasis, -seos)
Jocuri ANGLÍST, -Ă s.m. şi f. Specialist în anglistică; anglicist. [< fr. angliste, it. anglista, engl. anglist].
Jocuri ANSERÍDE s. f. pl. anatide. (< fr. anséridés)
Jocuri geosinclinál s. n. (sil. ge-o-), pl. geosinclinále
Jocuri precompilatór s. n., pl. precompilatoáre
Jocuri ŢĂRĂNÍST, -Ă I. adj. 1. referitor la ţărănime. 2. făcut pentru ţărani, în interesul ţărănimii. II. s. m. f. 1. adept al ţărănismului (1, 2). 2. membru al partidului ţărănist. (< ţăran + -ist)
Jocuri PLÁNIC, -Ă adj. Conform cu un plan dinainte stabilit, referitor la un plan. [După rus. planomernâi].
Jocuri africanitáte s. f., g.-d. art. africanităţii
Jocuri matinál adj. m., pl. matináli; f. sg. matinálă, pl. matinále
Jocuri OFIDIÉNI s. m. pl. ordin de reptile: şerpii. (< fr. ophidiens)
Jocuri PANCREÁS s.n. Glandă situată între ficat şi splină, având o secreţie externă, necesară digestiei, şi una hormonală, necesară pentru reglarea zahărului din organism. [Pron. -cre-as. / < fr. pancréas, cf. gr. pankreas].
Jocuri ÎNSURÁRE s. v. căsătorie, însurat, însură-toare.
Jocuri ZGÂMBOÍ2 vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. zgâmbói, 3 sg. zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá
Jocuri prenoitór, -oáre, s.m. şi f. (înv.) persoană care prenoieşte, înnoieşte, preschimbă, reia, repetă.
Jocuri MULTIVITAMINIZÁT, -Ă, multivitaminizaţi, -te, adj. Cu multe vitamine. – Cf. engl. m u l t i v i t a m i n.
Jocuri AUTOAPROVIZIONÁ vb. refl. a se aproviziona prin posibilităţi proprii. (< auto1- + aproviziona)
Jocuri maghiár s. m., adj. m. (sil. -ghiar), pl. maghiári; f. sg. maghiáră, g.-d. art. maghiárei, pl. maghiáre
Jocuri bănét s. n.
Jocuri ANTONOMASÍE s. v. antonomază.
Jocuri AUTOCAROSIÉR s. m. muncitor specialist care construieşte caroserii. (< auto2 + carosier)
Jocuri inteléct s. n., pl. intelécte
Jocuri pânzíş s. n., pl. pânzíşuri
Jocuri ARHEOFÍTE s. f. pl. plante antropofile, răspândite încă din culturile preistorice. (< fr. archéophytes)
Jocuri TAUTOLOGÍE, tautologii, s.f. 1. Greşeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiaşi idei, formulată cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvinte cu acelaşi sens, dar cu funcţiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonaţie sau de formă şi care, exprimând identitatea celor doi termeni, are rolul de a sublinia o calitate sau o acţiune. 3. (Log.) Judecată în care subiectul şi predicatul sunt exact aceeaşi noţiune. 4. Expresie din logica simbolică, care, în limitele unui sistem formal, este adevărată în orice interpretare. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologie, lat. tautologia.
Jocuri FOTOCULÉGERE s. f. procedeu fotomecanic de culegere a unui text pentru tipărire. (< foto1- + culegere)
