Jocuri Online
Jocuri
Forum
Stiri
Înregistrare
Autentificare
Impuscaturi
Gandire
Actiune
Sport
Curse
DiverseThing Thing
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
ANTRÓPIC, -Ă adj. Antropogen, antropogenic. [< fr. antropique].
Jocuri fámen s. m., pl. fámeni
Jocuri Depoluant ≠ poluant
Jocuri A SE ÎNVENIN//Á mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se umple de venin; a deveni veninos. 2) fig. (despre situaţii, ambianţe etc.) A deveni insuportabil. /<lat. invenerare
Jocuri abderít s. m. om simplu, mărginit şi caraghios. (< germ. Abderit)
Jocuri fieroşíe s.f. (înv.) cruzime, sălbăticie, ferocitate.
Jocuri CREATIVITÁTE s.f. Însuşirea de a fi creator; putere creatoare. [Pron. cre-a-. / cf. fr. créativité].
Jocuri LIBERALÍSM s.n. 1. Doctrină care, opusă socialismului şi dirijismului, proclamă principiul nonintervenţiei statului în economie, în relaţiile economice existente între indivizi, grupuri sociale sau naţiuni; promovează ideea libertăţii economice, a liberului schimb, a liberei concurenţe etc. 2. Atitudine de îngăduinţă excesivă faţă de greşelile altora. – Din fr. libéralisme.
Jocuri cetacéum s. n. (sil. -ce-um)
Jocuri A TÂRNOS//Í ~ésc tranz. (biserici) A supune ritualului de inaugurare. /<sl. tronosati
Jocuri dévér (-ruri), s.n. – Volum al vînzărilor de mărfuri. Tc. devr (Şeineanu, II, 156; Lokotsch 505), cf. alb. devrë, bg. devr. Cuvîntul tc. pare a proveni din acelaşi etimon ca daraveră. Este încă frecvent.
Jocuri COMPITÁLE s. f. pl. sărbători romane care se celebrau în cinstea zeilor protectori ai răscrucilor de drumuri, imediat după Saturnalii. (< fr. compitales, lat. compitalia)
Jocuri şlihtmámăr s.n. (reg.) ciocan de netezit.
Jocuri ILEOCECÁL, -Ă adj. referitor la ileon şi la cec2. (< fr. iléo-caecal)
Jocuri Nesfârşit ≠ sfârşit, terminat
Jocuri PIŢIGĂIÁLĂ, piţigăieli, s.f. Faptul de a (se) piţigăia. [Pr.: -gă-ia-] – Piţigăi + suf. -eală.
Jocuri INTEGRÁMĂ s.f. Joc de cuvinte încrucişate în care definiţiile, concise, se află cuprinse în pătrăţelele ce despart între ele cuvintele cu care se completează un careu. (< inte/gra/ + -gramă)
Jocuri COALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni, a (se) alia contra unui inamic comun sau în vederea unor ţeluri comune. [< fr. coaliser].
Jocuri AGURIJOÁR//Ă ~e f. Plantă erbacee decorativă, cu flori mari albe, galbene sau roz, care se desfac numai la soare; portulacă. /aguridă + suf. ~ioară
Jocuri A (se) însenina ≠ a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca
Jocuri DEZNĂDĂJDUÍRE s.f. Faptul de a deznădăjdui; p. ext. deznădejde. ♢ Loc. vb. (Înv.) A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera. – V. deznădăjdui.
Jocuri SPIONÁRE, spionări, s.f. Acţiunea de a spiona. [Pr.: spi-o-] – V. spiona.
Jocuri A ACCES//Á ~éz tranz. A face funcţional; a folosi. /Din acces
Jocuri A SE SALUTÁ mă salút intranz. A face (concomitent) schimb de saluturi (cu cineva). /<lat., it. salutare
Jocuri PLUTOCRÁT, -Ă, plutocraţi, -te, s.m. şi f. Persoană care, datorită averii de care dispune, participă la conducerea statului şi a treburilor publice. – Din fr. ploutocrate.
Jocuri ARTICULÁŢI//E ~i f. 1) Legătură mobilă între două sau mai multe oase şi locul acestei legături; încheietură. 2) tehn. Legătură între două sau mai multe corpuri solide, care permite mişcare relativă a acestora. 3) lingv. Mod de pronunţare a sunetelor cu ajutorul organelor de vorbire. [G.-D. articulaţiei] /<fr. articulation, lat. articulatio, ~onis
Jocuri CIRCULATÓRIU, -IE adj. v. circulator.
Jocuri JOVIALITÁTE s. v. veselie, voioşie.
Jocuri HAPLOBIÓZĂ s. f. 1. însuşirea de a fi haplobiont. 2. haplofază. (< fr. haplobiose)
Jocuri reintrodúce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. reintrodúc
Jocuri fámen s. m., pl. fámeni
Jocuri Depoluant ≠ poluant
Jocuri A SE ÎNVENIN//Á mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se umple de venin; a deveni veninos. 2) fig. (despre situaţii, ambianţe etc.) A deveni insuportabil. /<lat. invenerare
Jocuri abderít s. m. om simplu, mărginit şi caraghios. (< germ. Abderit)
Jocuri fieroşíe s.f. (înv.) cruzime, sălbăticie, ferocitate.
Jocuri CREATIVITÁTE s.f. Însuşirea de a fi creator; putere creatoare. [Pron. cre-a-. / cf. fr. créativité].
Jocuri LIBERALÍSM s.n. 1. Doctrină care, opusă socialismului şi dirijismului, proclamă principiul nonintervenţiei statului în economie, în relaţiile economice existente între indivizi, grupuri sociale sau naţiuni; promovează ideea libertăţii economice, a liberului schimb, a liberei concurenţe etc. 2. Atitudine de îngăduinţă excesivă faţă de greşelile altora. – Din fr. libéralisme.
Jocuri cetacéum s. n. (sil. -ce-um)
Jocuri A TÂRNOS//Í ~ésc tranz. (biserici) A supune ritualului de inaugurare. /<sl. tronosati
Jocuri dévér (-ruri), s.n. – Volum al vînzărilor de mărfuri. Tc. devr (Şeineanu, II, 156; Lokotsch 505), cf. alb. devrë, bg. devr. Cuvîntul tc. pare a proveni din acelaşi etimon ca daraveră. Este încă frecvent.
Jocuri COMPITÁLE s. f. pl. sărbători romane care se celebrau în cinstea zeilor protectori ai răscrucilor de drumuri, imediat după Saturnalii. (< fr. compitales, lat. compitalia)
Jocuri şlihtmámăr s.n. (reg.) ciocan de netezit.
Jocuri ILEOCECÁL, -Ă adj. referitor la ileon şi la cec2. (< fr. iléo-caecal)
Jocuri Nesfârşit ≠ sfârşit, terminat
Jocuri PIŢIGĂIÁLĂ, piţigăieli, s.f. Faptul de a (se) piţigăia. [Pr.: -gă-ia-] – Piţigăi + suf. -eală.
Jocuri INTEGRÁMĂ s.f. Joc de cuvinte încrucişate în care definiţiile, concise, se află cuprinse în pătrăţelele ce despart între ele cuvintele cu care se completează un careu. (< inte/gra/ + -gramă)
Jocuri COALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni, a (se) alia contra unui inamic comun sau în vederea unor ţeluri comune. [< fr. coaliser].
Jocuri AGURIJOÁR//Ă ~e f. Plantă erbacee decorativă, cu flori mari albe, galbene sau roz, care se desfac numai la soare; portulacă. /aguridă + suf. ~ioară
Jocuri A (se) însenina ≠ a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca
Jocuri DEZNĂDĂJDUÍRE s.f. Faptul de a deznădăjdui; p. ext. deznădejde. ♢ Loc. vb. (Înv.) A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera. – V. deznădăjdui.
Jocuri SPIONÁRE, spionări, s.f. Acţiunea de a spiona. [Pr.: spi-o-] – V. spiona.
Jocuri A ACCES//Á ~éz tranz. A face funcţional; a folosi. /Din acces
Jocuri A SE SALUTÁ mă salút intranz. A face (concomitent) schimb de saluturi (cu cineva). /<lat., it. salutare
Jocuri PLUTOCRÁT, -Ă, plutocraţi, -te, s.m. şi f. Persoană care, datorită averii de care dispune, participă la conducerea statului şi a treburilor publice. – Din fr. ploutocrate.
Jocuri ARTICULÁŢI//E ~i f. 1) Legătură mobilă între două sau mai multe oase şi locul acestei legături; încheietură. 2) tehn. Legătură între două sau mai multe corpuri solide, care permite mişcare relativă a acestora. 3) lingv. Mod de pronunţare a sunetelor cu ajutorul organelor de vorbire. [G.-D. articulaţiei] /<fr. articulation, lat. articulatio, ~onis
Jocuri CIRCULATÓRIU, -IE adj. v. circulator.
Jocuri JOVIALITÁTE s. v. veselie, voioşie.
Jocuri HAPLOBIÓZĂ s. f. 1. însuşirea de a fi haplobiont. 2. haplofază. (< fr. haplobiose)
Jocuri reintrodúce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. reintrodúc
