jocuri4u forum
jocuri4u forum

The Innards

Jocul se incarca.
Va rugam asteptati.

Daca jocul totusi nu se incarca, va rugam folositi acest link
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
NUNŢIÁL, -Ă, nunţiali, -e, adj. (Înv.) Nupţial. [Pr.: -ţi-al] – Nuntă + suf. -ial.
Jocuri CABARETIÉR, -Ă s.m. şi f. (Franţuzism) Proprietar al unui cabaret. [Pron. -ti-er. / < fr. cabaretier].
Jocuri POLIMÉR s.m. 1. Substanţă ale cărei molecule sunt constituite din reunirea mai multor molecule ale unui compus cu caracter nesaturat. 2. (Biol.; despre organe sau organisme) Constituit din mai multe elemente distincte. [< fr. polymère, cf. gr. polys – numeros, meros – parte].
Jocuri DEPĂNÁRE, depănări, s.f. Acţiunea de a depăna. – V. depăna.
Jocuri crăiéşte adv.
Jocuri TEATRALÍST, -Ă, teatralişti, -ste, adj. 1. Care aparţine teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). – Teatral + suf. -ist.
Jocuri CÂNEPÁR ~i m. Pasăre cântătoare, mai mică decât vrabia, cu pene roşii pe cap, albe pe aripi şi cafenii pe spate, care se hrăneşte cu seminţe de cânepă. /cânepă + suf. ~ar
Jocuri PELTÁT, -Ă adj. (despre frunze) cu peţiolul inserat în mijlocul limbului. (< lat. peltatus, fr. pelté, it. peltato)
Jocuri wahhabísm s. n.
Jocuri dăruíre s. f., g.-d. art. dăruírii; pl. dăruíri
Jocuri SUPLÍCĂ, suplici, s.f. (Înv.) Cerere, jalbă, plângere. – Din fr. supplique, germ. Supplik, it. supplica.
Jocuri PĂŞUNÁT s.n. Faptul de a păşuna (1); păscut, păşune, păşuneală. – V. păşuna.
Jocuri ELIMINÁRE s.f. Acţiunea de a elimina şi rezultatul ei; înlăturare, îndepărtare. ♢ A proceda prin eliminare = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reţine esenţialul, lucrul căutat etc. [< elimina].
Jocuri GĂL//EÁTĂ ~éţi f. 1) Vas (de lemn, de metal sau de material plastic) de formă tronconică şi cu toartă mobilă, folosit pentru a transporta sau a păstra apă şi alte lichide; căldare. ♢ A ploua cu ~eata a ploua foarte tare. 2) Vas din doage pentru muls laptele; doniţă. 3) Conţinutul unui asemenea vas. 4) înv. Unitate de măsură a capacităţii (pentru lichide şi cereale). [G.-D. găleţii] /<lat. galleta
Jocuri SEGREGÁRE s.f. Acţiunea de a se segrega şi rezultatul ei; segregaţie. 1. Izolare a minereurilor din masa rocilor şi cristalizarea lor în filoane deosebite. ♦ Separare dintr-un aliaj a două metale cu temperaturi de topire diferite. 2. Fenomen manifestat la hibridarea sexuată a plantelor prin separarea eredităţii materne de cea paternă în celule diferenţiate. ♦ Segregaţie rasială. [< segrega].
Jocuri vâslitór s. m., pl. vâslitóri
Jocuri JAPONÉZ1 ~ă (~i, ~e) Care aparţine Japoniei sau populaţiei ei; din Japonia; nipon. /<fr. japonais
Jocuri gârbí, gârbésc, vb. IV (înv.) 1. a flecări. 2. a năpădi.
Jocuri pleávă s. f., g.-d. art. plévei
Jocuri WOLFRAMÍT s. v. ferberit.
Jocuri captár (căptár), captáre (căptáre), s.n. (reg.) capac din coajă de tei pentru acoperirea stupilor cu albine; pocriş.
Jocuri şasezécilea (= şaizecilea) num. ord. (f. şasezecea)
Jocuri împuterí, împuterésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a da cuiva putere, a întări pe cineva. 2. (refl.) a prinde putere, a căpăta putere, a se întări.
Jocuri REFRIGERATÓR, refrigeratoare, s.n. Aparat sau parte dintr-o instalaţie frigorigenă, în care se produce, în general cu ajutorul energiei electrice, scăderea temperaturii până aproape de 0
Jocuri OPALIZÁT, -Ă, opalizaţi, -te, adj. Care a devenit asemănător opalului. – V. opaliza.
Jocuri băcsái, băcsái, s.m. (reg.) om, copil scurt, gros, îndesat
Jocuri BRONŞÍTIC, -Ă, bronşitici, -ce, adj. Care aparţine bronşitei, privitor la bronşită; care suferă de bronşită. – Din fr. bronchitique.
Jocuri PARASOLÁR, parasolare, s.n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) montat la obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat. 2. Apărătoare formată dintr-o placă transparentă (colorată) sau opacă, montată în interiorul unui autovehicul, deasupra parbrizului, pentru a proteja pe şofer de lumina directă a soarelui. – Para2- + solar.
Jocuri TRICÓRP, (2) tricorpuri, adj. invar., s.n. 1. Adj. invar. Tip de caroserie specifică anumitor autoturisme, care prezintă o degroşare pronunţată a părţii faţă, la nivelul parbrizului, şi alta a părţii spate, la nivelul lunetei, profilându-se, astfel, trei corpuri (volume): compartimentul motor, habitaclul şi portbagajul spate; este cunoscută şi sub denumirea de caroserie în trei volume. 2. S.n. Autoturism cu caroserie în trei volume. – Din fr. tricorp.
Jocuri OBSESÍV ~ă (~i, ~e) Care ţine de obsesie. /Din obsesie