Jocuri Online
Jocuri
Forum
Stiri
Înregistrare
Autentificare
Impuscaturi
Gandire
Actiune
Sport
Curse
DiverseSwarm 2
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
năsliciúne, năsliciúni, s.f. (înv.) dorinţă, poftă; pornire, imbold, năslire.
Jocuri METATEORÍE s. f. teorie care studiază structura, sistemul conceptual şi metodele unei teorii date. (< fr. métathéorie)
Jocuri MEGAOCTÉT, megaocteţi, s.m. (Inform.) Unitate de măsură pentru exprimarea capacităţii de memorie a unui calculator; reprezintă 1048576 octeţi, adică 2 la puterea 20. – Din mega- + octet.
Jocuri SCAT s.n. (Jaz) Stil vocal în care interpretul substituie textului melodiei silabe sau sunete onomatopeice, imitând improvizaţia instrumentală. [Pron. schet. / < engl. scat].
Jocuri dáună (-ne), s.f. – Pagubă, prejudiciu. Se consideră în general der. de la lat. damnum (sec. XIX), cu fonetismul ca în scamnum › scaun, şi cu f. de la pagubă (Philippide, Principii, 66; Tiktin; Candrea; Scriban); însă această explicaţie nu este satisfăcătoare, deoarece cuvîntul apare pentru prima oară la scriitorii romantici (Negruzzi, Alecsandri), care nu aveau suficientă pregătire filologică pentru a-şi imagina sau simţi astfel de analogii. Puşcariu 488-490 crede că este vorba de un cuvînt tradiţional din fondul latin (cf. REW 2348), şi Philippide, II, 639 îl pune în legătură cu alb. dëmoń „a dăuna“; lipsesc însă dovezi cu privire la uzul său. Cuvîntul necesită un studiu care deocamdată nu există. – Der. dăuna, vb. (a dăuna, a prejudicia); dăunător, adj. (dăunător); dăunos, adj. (lacom, dăunător); desdăuna, vb. (a despăgubi), pe baza fr. dédommager.
Jocuri Care determina o placere sexuala.
Jocuri TOÁRCE, torc, vb. III. 1. Intranz. şi tranz. A trage fire dintr-un caier şi a le răsuci cu mâna şi cu ajutorul fusului, pentru a obţine fire care pot fi ţesute; a forma fibre textile cu ajutorul unor maşini speciale. 2. Intranz. (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asemănător cu sfârâitul fusului (când cineva toarce 1). – Lat. torquere „a întoarce“.
Jocuri permis, acceptat, primit.
Jocuri RABIÁT adj. v. furibund.
Jocuri autoexcitáţie s. f. (sil. a-u-) → excitaţie
Jocuri HALÓN s. n. gaz incolor şi rău conducător de electricitate, derivat halogenat al unei hidrocarburi, folosit în extinctoare. (< fr. halon)
Jocuri dietoterapíe s. f., g.-d. art. dietoterapíei
Jocuri CAPTURÁ vb. I. tr. A prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparţinând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. [< fr. capturer].
Jocuri CROMOFOTOTIPÍE s. f. stampă executată multicolor cu forme de tipar realizare cu ajutorul reproducerii fotomecanice. (< cromo1- + fototipie)
Jocuri SONICITÁTE s.f. Ramură a fizicii care se ocupă cu transmiterea energiei mecanice în fluide prin vibraţii elastice care se propagă în masa acestora. [Pl. -tăţi. / < sonic + -itate].
Jocuri VERÍF s.n. (În loc. adj. şi adv.; în legătură cu felul de a aşeza, a îndoi sau a croi o stofă) În verif = (aşezat) în diagonală, pieziş. – Din bg. verev.
Jocuri AGĂŢÁ, agắţ, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o ţesătură într-un obiect ascuţit, care o găureşte sau o rupe. ♦ Refl. (Despre ţesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuţit. ♢ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acăţá vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde“).
Jocuri RODODÉNDRON s. v. smirdar.
Jocuri reînverzíre s. f., g.-d. art. reînverzírii; pl. reînverzíri
Jocuri kalipatrón s. n. (sil. -tron), pl. kalipatroáne
Jocuri DEZABUZÁ vb. v. blaza.
Jocuri bogătán s. m., pl. bogătáni
Jocuri Anihilant ≠ stimulator
Jocuri ÁMPLU adj. Larg, întins, dezvoltat; cu amănunte multe. [< fr. ample, cf. lat. amplus].
Jocuri UNGHIÚŢA s. (ANAT.) unghioară, unghişoară, unghiuliţă.
Jocuri skating (angl.) [pron. scheĭting] s. n., (obiecte) pl. skatinguri
Jocuri EMIGRAŢIÚNE s.f. v. emigraţie.
Jocuri spectrométric adj. → metric
Jocuri MOLIA-ALBÍNELOR s. v. găselniţă.
Jocuri ANASTRÓFĂ s. f. 1. procedeu stilistic constând în inversarea topicii normale a cuvintelor într-o propoziţie. 2. perioadă cu modificări rapide în forma organismelor. (< fr. anastrophe)
Jocuri METATEORÍE s. f. teorie care studiază structura, sistemul conceptual şi metodele unei teorii date. (< fr. métathéorie)
Jocuri MEGAOCTÉT, megaocteţi, s.m. (Inform.) Unitate de măsură pentru exprimarea capacităţii de memorie a unui calculator; reprezintă 1048576 octeţi, adică 2 la puterea 20. – Din mega- + octet.
Jocuri SCAT s.n. (Jaz) Stil vocal în care interpretul substituie textului melodiei silabe sau sunete onomatopeice, imitând improvizaţia instrumentală. [Pron. schet. / < engl. scat].
Jocuri dáună (-ne), s.f. – Pagubă, prejudiciu. Se consideră în general der. de la lat. damnum (sec. XIX), cu fonetismul ca în scamnum › scaun, şi cu f. de la pagubă (Philippide, Principii, 66; Tiktin; Candrea; Scriban); însă această explicaţie nu este satisfăcătoare, deoarece cuvîntul apare pentru prima oară la scriitorii romantici (Negruzzi, Alecsandri), care nu aveau suficientă pregătire filologică pentru a-şi imagina sau simţi astfel de analogii. Puşcariu 488-490 crede că este vorba de un cuvînt tradiţional din fondul latin (cf. REW 2348), şi Philippide, II, 639 îl pune în legătură cu alb. dëmoń „a dăuna“; lipsesc însă dovezi cu privire la uzul său. Cuvîntul necesită un studiu care deocamdată nu există. – Der. dăuna, vb. (a dăuna, a prejudicia); dăunător, adj. (dăunător); dăunos, adj. (lacom, dăunător); desdăuna, vb. (a despăgubi), pe baza fr. dédommager.
Jocuri Care determina o placere sexuala.
Jocuri TOÁRCE, torc, vb. III. 1. Intranz. şi tranz. A trage fire dintr-un caier şi a le răsuci cu mâna şi cu ajutorul fusului, pentru a obţine fire care pot fi ţesute; a forma fibre textile cu ajutorul unor maşini speciale. 2. Intranz. (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asemănător cu sfârâitul fusului (când cineva toarce 1). – Lat. torquere „a întoarce“.
Jocuri permis, acceptat, primit.
Jocuri RABIÁT adj. v. furibund.
Jocuri autoexcitáţie s. f. (sil. a-u-) → excitaţie
Jocuri HALÓN s. n. gaz incolor şi rău conducător de electricitate, derivat halogenat al unei hidrocarburi, folosit în extinctoare. (< fr. halon)
Jocuri dietoterapíe s. f., g.-d. art. dietoterapíei
Jocuri CAPTURÁ vb. I. tr. A prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparţinând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. [< fr. capturer].
Jocuri CROMOFOTOTIPÍE s. f. stampă executată multicolor cu forme de tipar realizare cu ajutorul reproducerii fotomecanice. (< cromo1- + fototipie)
Jocuri SONICITÁTE s.f. Ramură a fizicii care se ocupă cu transmiterea energiei mecanice în fluide prin vibraţii elastice care se propagă în masa acestora. [Pl. -tăţi. / < sonic + -itate].
Jocuri VERÍF s.n. (În loc. adj. şi adv.; în legătură cu felul de a aşeza, a îndoi sau a croi o stofă) În verif = (aşezat) în diagonală, pieziş. – Din bg. verev.
Jocuri AGĂŢÁ, agắţ, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o ţesătură într-un obiect ascuţit, care o găureşte sau o rupe. ♦ Refl. (Despre ţesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuţit. ♢ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acăţá vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde“).
Jocuri RODODÉNDRON s. v. smirdar.
Jocuri reînverzíre s. f., g.-d. art. reînverzírii; pl. reînverzíri
Jocuri kalipatrón s. n. (sil. -tron), pl. kalipatroáne
Jocuri DEZABUZÁ vb. v. blaza.
Jocuri bogătán s. m., pl. bogătáni
Jocuri Anihilant ≠ stimulator
Jocuri ÁMPLU adj. Larg, întins, dezvoltat; cu amănunte multe. [< fr. ample, cf. lat. amplus].
Jocuri UNGHIÚŢA s. (ANAT.) unghioară, unghişoară, unghiuliţă.
Jocuri skating (angl.) [pron. scheĭting] s. n., (obiecte) pl. skatinguri
Jocuri EMIGRAŢIÚNE s.f. v. emigraţie.
Jocuri spectrométric adj. → metric
Jocuri MOLIA-ALBÍNELOR s. v. găselniţă.
Jocuri ANASTRÓFĂ s. f. 1. procedeu stilistic constând în inversarea topicii normale a cuvintelor într-o propoziţie. 2. perioadă cu modificări rapide în forma organismelor. (< fr. anastrophe)
