Stick Defense

DĂRĂPĂNĂTÚRĂ, dărăpănături, s.f. Construcţie dărăpănată, în ruină. – Dărăpăna + suf. -ătură.
Jocuri RECITÁNDO adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) Declamând, recitând, povestind. [< it. recitando].
Jocuri căfuí, căfuiésc, vb. IV (înv.; reg.) 1. a izbucni în râs sau în plâns. 2. a tuşi.
Jocuri PARASTISÍ vb. v. arăta, comunica, expune, interpreta, istorisi, înfăţişa, juca, nara, povesti, prezenta, relata, reprezenta, spune, transmite, zice.
Jocuri marcáre s. f., g.-d. art. marcării; pl. marcări
Jocuri spulberíş s.n. (reg.) 1. viscol. 2. troian de zăpadă. 3. (înv.) pământ neroditor.
Jocuri slugătorí, slugătorésc, vb. IV (reg.) 1. a sluji, a servi, a slugări. 2. (refl.) a se sluji (de ceva), a se folosi.
Jocuri paliatív adj. m. (sil. -li-a-), pl. paliatívi; f. sg. paliatívă, pl. paliatíve
Jocuri MORFINÍSM s. n. intoxicaţie cronică cu morfină. (< fr. morphinisme)
Jocuri sída s. f.
Jocuri TULBURÍU, -ÍE, tulburii, adj. (Rar) Cam tulbure. [Var.: turburíu, -íe adj.] – Tulbure + suf. -iu.
Jocuri provizorá, provizoréz, vb. I (înv.) a numi într-o funcţie în mod provizoriu.
Jocuri VÂNĂTORÉSC adj. cinegetic. (Trofeu ~.)
Jocuri CÍNTRU s. n. partea concavă a unei bolţi, a unui arc; cofraj pentru turnarea acestora. (< fr. cintre)
Jocuri EXTINGÍBIL, -Ă adj. care poate fi stins; (jur.) care trebuie stins. (< fr. extinguible, lat. extinguibilis)
Jocuri PIETÓN ~i m. Persoană care merge pe jos pe o arteră de circulaţie cu trotuare. [Sil. pi-e-] /<fr. piéton
Jocuri SÓDIU s. (CHIM.) natriu.
Jocuri pirofór s. m., pl. pirofóri
Jocuri s.f. (med.) cecitate. gen. -iei./ fr. ablepsie, cf. gr. a – fara, blepsis – vedere
Jocuri SPINTECÁRE, spintecări, s.f. Acţiunea de a (se) spinteca. – V. spinteca.
Jocuri ÎNNOÍ vb. v. regenera.
Jocuri lunúlă s. f., g.-d. art. lunúlei; pl. lunúle
Jocuri iárnă (iérni) s.f. – Anotimpul cel mai friguros, între toamnă şi primăvară. Mr. iar(n)ă, megl. iarnă, istr. iǫrnę. Lat. (tempora) hiberna (Diez, I, 239; Puşcariu 758; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 800; REW 4126; DAR), cf. it. (in)verno, fr. hiver, sp. invierno, port. inverno. Pl. ierne e înv. Der. ierna, vb. (a petrece iarna; a fi iarnă; a paşte vitele în timpul iernii), care poate de asemenea reprezenta direct lat. hibernāre, cf. mr. arnedz (Puşcariu 768; DAR); iernător, adj. (care iernează); iernat, s.n. (faptul de a ierna); iernăreţ, adj. (de iarnă); iernos, adj. (de iarnă); iernatic, adj. (de iarnă); iernoşa, vb. refl. (a se apropia iarna); înierna, vb. (a ierna; a începe să se facă frig); desierna, vb. (a se apropia primăvara).
Jocuri ORGÓLIU s.n. Mândrie, vanitate, trufie. [Pron. -liu, pl. -ii. / < it. orgoglio, cf. fr. orgueil].
Jocuri míting s. n., pl. mítinguri
Jocuri CENTILÁJ s. n. diviziune în centile. (< fr. centilage)
Jocuri spermatogén adj. m., pl. spermatogéni; f. sg. spermatogénă, pl. spermatogéne
Jocuri temporalitáte s. f., g.-d. art. temporalităţii
Jocuri hránă (-ne), s.f. – 1. Aliment, mîncare. – 2. (Înv.) Profesie, meserie considerată ca sursă dătătoare de hrană. – Mr. hrană. Sl. chrana (Cihac, II, 142; DAR), cf. bg. hran, sb. hrana. Pl. este rar. – Der. hrănaci, adj. (înv. şi Trans., mîncău; care mănîncă mult, cu folos); hrănace, s.f. (femeie care alimentează maşina de treierat); hrăni, vb. (a alimenta, a nutri; a creşte, a întreţine; a îndopa; refl., a se sătura; înv., a ocroti), din sl. chraniti, cf. mr. hrănescu, hrănire, megl. rănes, bg. hrania, sb. hraniti şi rus. chranitĭ „a păstra“ (ultimul sens al cuvîntului rom. este un împrumut literar din sl.; var. populare hărăni, arăni); nehrănit, adj. (subalimentat); hrănitor, adj. (care hrăneşte; nutritiv); hranişte, s.f. (înv., alimentare).
Jocuri ESTÓMPĂ s. f. 1. bastonaş de piele sau de hârtie răsucită, cu care se estompează desenele. 2. desen executat cu estompa (1). (< fr. estompe)