Skidoo TT
Treci peste nameti cu ajutorul unui snowmobil tunat.
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
PANTOFĂREÁSĂ s. cizmăreasă, (Mold.) ciubotă-reasă.
Jocuri AFOLÁT, -Ă adj. (Franţuzism) Înnebunit, ieşit din minţi, care şi-a pierdut cumpătul (de frică, de durere). [Cf. fr. affolé].
Jocuri reptilián adj. m. (sil. -li-an-), pl. reptiliéni; (sil. -li-eni), f. sg. reptiliánă, pl. reptiliéne
Jocuri dósnic adj. m., pl. dósnici; f. sg. dósnică, pl. dósnice
Jocuri A OBIŞNU//Í ~iésc tranz. 1) A face să se obişnuiască. 2) A practica în calitate de obicei; deprindere. ~ plimbări la aer liber. ~ieşte să studieze la bibliotecă. /cf. bulg. obiţno
Jocuri ocultísm s. n.
Jocuri târpán s. n., pl. târpáne
Jocuri HETEROMORFÓZĂ s.f. (Med.) Înlocuire a unei porţiuni de organ distruse. [< fr. hétéromorphose].
Jocuri adj. f.
Jocuri JUNÍE s. v. pubertate, tineret, tinereţe, tinerime.
Jocuri DROSOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea stratului de rouă care se depune în timpul nopţii. [< fr. drosomètre, cf. gr. drosos – rouă, metron – măsură].
Jocuri SÂRMÁCI s. v. surlaş.
Jocuri VICEPREMIÉR s. v. viceprim-ministru.
Jocuri FRENGHÍE s. v. brocart.
Jocuri GRAVIMETRÍE s.f. 1. Parte a geofizicii care studiază distribuţia geografică a câmpului de gravitaţie. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie.
Jocuri cojóc (-oáce), s.n. – 1. Haină, vestă tipică din blană de miel sau berbec, cu părul pe dinăuntru, piele tăbăcită tăiată în formă de cazacă, avînd mîneci. – 2. (Arg.) Miel. – Var. cojoacă. – Mr., megl. cojoc, megl. cojuc. Sl. kožuchŭ, de la koža „piele,“ cf. coaje (Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 65; Conev 83); cf. bg., sb. rut., rus. kožuch. Pentru folosirea acestui cuvînt în argou, cf. M. L. Wagner, BF, X, 153. Var. este un sing. analogic, pe baza pl. – Der. cojocar, s.m. (persoană care confecţionează cojoace); cojocăreasă (var. cojocăriţă), s.f. (soţie de cojocar); cojocăresc, adj. (de cojocar); cojocărie, s.f. (meseria cojocarului; atelier unde se lucrează cojoace; prăvălia unde se vînd cojoace); cojocări, vb. (a lucra într-o cojocărie; a bate, a ciomăgi). Din rom. pare a proveni mag. kozsók (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 17), în timp ce se consideră că ngr. ϰοζόϰα provine direct din sl. (Meyer, Neugr. St., II, 32), chiar dacă fără prea multă siguranţă.
Jocuri AUTOSUGÉSTIE s.f. Sugestie exercitată de cineva asupra lui însuşi. [Cf. fr. auto-suggestion].
Jocuri ESOFAGORAGÍE s. f. hemoragie la nivelul mucoasei esofagiene. (< fr. oesophagorragie)
Jocuri tălmăşág s. n., pl. tălmăşáguri
Jocuri APROBĂLUÍT adj. v. aprobălui. [Sinonime]
Jocuri TRANZITÁRE, tranzitări, s.f. (Rar) Acţiunea de a tranzita. – V. tranzita.
Jocuri AFINÁRE s. f. 1. acţiunea de a afina; afinaj. 2. operaţie de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea şi rafinarea. (< afina)
Jocuri GRĂÚNTE, grăunţi, s.m. 1. Sămânţa unor plante, mai ales a cerealelor; bob1, boabă. ♢ Expr. Cât un grăunte de muştar = foarte mic. 2. Mic obiect asemănător cu un grăunte (1), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr-un obiect mai mare. Grăunte de sare. 3. Cristal metalic de formă neregulată care rezultă dintr-un cristal elementar în urma solidificării sau a tratamentelor termice. [Var.: grăúnţ s.n., grăúnţă s.f.] – Refăcut din pl. grăunţi (< lat. *granuceum).
Jocuri rodomónt s. m., pl. rodomónţi, var. (după alte surse) rodomonte
Jocuri en détáil (fr.) [pron. ãdetáǐ] (-tail) loc. adj., loc. adv.
Jocuri LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.
Jocuri CAPRIMÚLG s. m. pasăre arboricolă nocturnă şi crepusculară, insectivoră, cu capul lat şi corpul turtit, cu ochi mari, globuloşi, adaptaţi pentru întuneric şi cu deschiderea gurii foarte mare, pentru captarea prăzii din zbor. (< lat. caprimulgus, it. caprimulgo)
Jocuri STYLE v. Modern Style. [DOOM 2]
Jocuri RECONDIŢIONÁT, -Ă, recondiţionaţi, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcţionare (prin reparaţii, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ţi-o-] – V. recondiţiona.
Jocuri de-al (-a, -ai, -ale) prep. + art. (cel de-al doilea, în tempo rapid)
Jocuri AFOLÁT, -Ă adj. (Franţuzism) Înnebunit, ieşit din minţi, care şi-a pierdut cumpătul (de frică, de durere). [Cf. fr. affolé].
Jocuri reptilián adj. m. (sil. -li-an-), pl. reptiliéni; (sil. -li-eni), f. sg. reptiliánă, pl. reptiliéne
Jocuri dósnic adj. m., pl. dósnici; f. sg. dósnică, pl. dósnice
Jocuri A OBIŞNU//Í ~iésc tranz. 1) A face să se obişnuiască. 2) A practica în calitate de obicei; deprindere. ~ plimbări la aer liber. ~ieşte să studieze la bibliotecă. /cf. bulg. obiţno
Jocuri ocultísm s. n.
Jocuri târpán s. n., pl. târpáne
Jocuri HETEROMORFÓZĂ s.f. (Med.) Înlocuire a unei porţiuni de organ distruse. [< fr. hétéromorphose].
Jocuri adj. f.
Jocuri JUNÍE s. v. pubertate, tineret, tinereţe, tinerime.
Jocuri DROSOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea stratului de rouă care se depune în timpul nopţii. [< fr. drosomètre, cf. gr. drosos – rouă, metron – măsură].
Jocuri SÂRMÁCI s. v. surlaş.
Jocuri VICEPREMIÉR s. v. viceprim-ministru.
Jocuri FRENGHÍE s. v. brocart.
Jocuri GRAVIMETRÍE s.f. 1. Parte a geofizicii care studiază distribuţia geografică a câmpului de gravitaţie. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie.
Jocuri cojóc (-oáce), s.n. – 1. Haină, vestă tipică din blană de miel sau berbec, cu părul pe dinăuntru, piele tăbăcită tăiată în formă de cazacă, avînd mîneci. – 2. (Arg.) Miel. – Var. cojoacă. – Mr., megl. cojoc, megl. cojuc. Sl. kožuchŭ, de la koža „piele,“ cf. coaje (Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 65; Conev 83); cf. bg., sb. rut., rus. kožuch. Pentru folosirea acestui cuvînt în argou, cf. M. L. Wagner, BF, X, 153. Var. este un sing. analogic, pe baza pl. – Der. cojocar, s.m. (persoană care confecţionează cojoace); cojocăreasă (var. cojocăriţă), s.f. (soţie de cojocar); cojocăresc, adj. (de cojocar); cojocărie, s.f. (meseria cojocarului; atelier unde se lucrează cojoace; prăvălia unde se vînd cojoace); cojocări, vb. (a lucra într-o cojocărie; a bate, a ciomăgi). Din rom. pare a proveni mag. kozsók (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 17), în timp ce se consideră că ngr. ϰοζόϰα provine direct din sl. (Meyer, Neugr. St., II, 32), chiar dacă fără prea multă siguranţă.
Jocuri AUTOSUGÉSTIE s.f. Sugestie exercitată de cineva asupra lui însuşi. [Cf. fr. auto-suggestion].
Jocuri ESOFAGORAGÍE s. f. hemoragie la nivelul mucoasei esofagiene. (< fr. oesophagorragie)
Jocuri tălmăşág s. n., pl. tălmăşáguri
Jocuri APROBĂLUÍT adj. v. aprobălui. [Sinonime]
Jocuri TRANZITÁRE, tranzitări, s.f. (Rar) Acţiunea de a tranzita. – V. tranzita.
Jocuri AFINÁRE s. f. 1. acţiunea de a afina; afinaj. 2. operaţie de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea şi rafinarea. (< afina)
Jocuri GRĂÚNTE, grăunţi, s.m. 1. Sămânţa unor plante, mai ales a cerealelor; bob1, boabă. ♢ Expr. Cât un grăunte de muştar = foarte mic. 2. Mic obiect asemănător cu un grăunte (1), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr-un obiect mai mare. Grăunte de sare. 3. Cristal metalic de formă neregulată care rezultă dintr-un cristal elementar în urma solidificării sau a tratamentelor termice. [Var.: grăúnţ s.n., grăúnţă s.f.] – Refăcut din pl. grăunţi (< lat. *granuceum).
Jocuri rodomónt s. m., pl. rodomónţi, var. (după alte surse) rodomonte
Jocuri en détáil (fr.) [pron. ãdetáǐ] (-tail) loc. adj., loc. adv.
Jocuri LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.
Jocuri CAPRIMÚLG s. m. pasăre arboricolă nocturnă şi crepusculară, insectivoră, cu capul lat şi corpul turtit, cu ochi mari, globuloşi, adaptaţi pentru întuneric şi cu deschiderea gurii foarte mare, pentru captarea prăzii din zbor. (< lat. caprimulgus, it. caprimulgo)
Jocuri STYLE v. Modern Style. [DOOM 2]
Jocuri RECONDIŢIONÁT, -Ă, recondiţionaţi, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcţionare (prin reparaţii, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ţi-o-] – V. recondiţiona.
Jocuri de-al (-a, -ai, -ale) prep. + art. (cel de-al doilea, în tempo rapid)








