Jocuri Online
Jocuri
Forum
Stiri
Înregistrare
Autentificare
Impuscaturi
Gandire
Actiune
Sport
Curse
DiverseShow Jumping
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
diminuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. diminuéz; 3 sg. şi pl. diminueáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. diminuéze (sil. -nu-e-); ger. diminuând (sil. -nu-ând)
Jocuri ROBÚST, -Ă, robuşti, -ste, adj. Care este înzestrat cu o constituţie fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste.
Jocuri ŢIGÁN, -Ă, ţigani, -e, s.m., adj. I. S.m. 1. Persoană ce face parte dintr-o populaţie originară din India şi răspândită în mai toate ţările Europei, trăind în unele părţi încă în stare seminomadă. ♢ Expr. A arunca moartea în ţigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca ţiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se îneca ca ţiganul la mal = a nu reuşi, a eşua într-o acţiune tocmai când era pe punctul de a o duce la bun sfârşit. Tot ţiganul îşi laudă ciocanul, se spune despre cei care se laudă cu ceea ce le aparţine. E învăţat ca ţiganul cu ciocanul (sau cu scânteia), se spune despre cei deprinşi cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucături rele. II. Adj. (Rar) Ţigănesc. – Din sl. ciganinŭ. Cf. rus. ţ â g a n.
Jocuri puíţă, puíţe, s.f. (reg.) 1. (cu sens colectiv, la sg.) haită de câini sau de lupi în perioada împerecherii. 2. căţea sau lupoaică în perioada împerecherii. 3. femeie stricată, depravată.
Jocuri EX2(O)- pref. „în afară, exterior“. (< fr. ex/o/-, cf. gr. exo)
Jocuri ţămbruí, ţămbruiésc, vb. IV (reg.) a căptuşi, a întări pereţii unei galerii.
Jocuri UXORICÍD1, uxoricíde, s.n. Ucidere a soţiei de către soţ. (din fr. uxoricide < lat. medieval uxoricidium < lat. uxor = soţie + -i- + suf. -cidium = -cid) [def., etim. MDN, MW]
Jocuri rebrusmént s. n. (sil. -brus-), pl. rebrusménte
Jocuri JIGNÍRE, jigniri, s.f. Acţiunea de a jigni şi rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jigneşte. – V. jigni.
Jocuri alegoríe s. f., art. alegoría, g.-d. art. alegoríei; pl. alegoríi, art. alegoríile
Jocuri evazá vb., ind. prez. 1 sg. evazéz, 3 sg. şi pl. evazeáză
Jocuri STRIGÁRE, strigări, s.f. Acţiunea de a striga şi rezultatul ei. I. Strigăt (1), răcnet, ţipăt. II. 1. Exprimare în cuvinte a unui sentiment puternic. ♢ Loc. adv. (Rar) Cu strigări (înalte) = cu voce tare, cu accente puternice. ♦ Zgomot, larmă de voci; vociferare (de aclamaţie sau de ameninţare). 2. Tânguire, văicăreală cu voce tare; vaiet. 3. Cerere, reclamaţie făcută cu voce puternică; protest. 4. Imputare, reproş, dojană. 5. Înştiinţare cu voce tare, vestire. 6. Chemare (în ajutor, la luptă etc.). – V. striga.
Jocuri EVENTUÁL ~ă (~i, ~e) şi adverbial Care poate avea loc; care este cu putinţă. [Sil. e-ven-tu-al] /<fr. éventuel
Jocuri SCUÁMĂ s.f. 1. (Med.) Strat epidermic care se desface de pe piele în urma unor boli ca scarlatina, pojarul etc. 2. (Bot.) Frunzişoară tare care protejează mugurii, receptaculul etc. [Pron. scua-mă, var. (2) scvamă s.f. / < fr. squame, cf. lat. squama – solzi].
Jocuri NEMIŞCĂTÓR adj. v. imobiliar.
Jocuri JURUBÍŢĂ s. (înv. şi reg.) sucitură, (reg.) ciulea, (Maram.) guşă, (înv.) mătărângă. (~ de mătase.)
Jocuri cretín adj. m., s. m., pl. cretíni; f. sg. cretínă, pl. cretíne
Jocuri TÍMIC, -Ă adj. 1. Referitor la timus, al timusului. 2. Referitor la comportamentul exterior al individului. [< fr. thymique].
Jocuri ADVENTÍSM s. n. doctrină a unei secte religioase care propagă credinţa în a doua venire a lui Cristos pe pământ. (< engl. adventism, germ. Adventismus)
Jocuri fisúră s. f., g.-d. art. fisúrii; pl. fisúri
Jocuri demitologizá vb., ind. prez.1 sg. demitologizéz, 3 sg. şi pl. demitologizeáză
Jocuri altar, altare s.n. restaurant; bar (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Jocuri Trial, s.n. este un sport internaţional şi individual ce presupune trecerea, cu bicicleta sau motocicleta, peste diferite obstacole, de-a lungul unui anumit traseu, făra ca sportivul să atingă obstacolele sau terenul altfel decât cu pneurile. – din engl. trials = încercare vezi wikipedia!! e realitate internationala!
Jocuri HETEROGAMÉTIC, -Ă adj. (despre sex) care dă naştere la heterogameţi. (< fr. hétérogamétique)
Jocuri SINE-QUA-NON, adj. Absolut necesar, indispensabil, neaparat trebuincios.
Jocuri BATIGRAFÍE s.f. Măsurarea adâncimilor mării. [< fr. bathygraphie].
Jocuri NĂPÂRST//ÓC ~oáce n. pop. Obiect de croitorie, care se îmbracă pe degetul cu care se împunge acul în cusătură; degetar. /<bulg. năprăstok
Jocuri APELÁŢIE s.f. v. apelaţiune.
Jocuri ABRÚPT adj. 1. drept, perpendicular, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, râpos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporât, (pop.) oblu, (reg.) ponciş, prăvălat, prăvălatic, râpit, râpuros, ţărmuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 2. repede. (Un traseu ~.)
Jocuri BINÁ, binale, s.f. Clădire în construcţie sau în reparaţie. ♦ (Înv.) Clădire, construcţie (de dimensiuni mari). – Din tc. bina.
Jocuri ROBÚST, -Ă, robuşti, -ste, adj. Care este înzestrat cu o constituţie fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste.
Jocuri ŢIGÁN, -Ă, ţigani, -e, s.m., adj. I. S.m. 1. Persoană ce face parte dintr-o populaţie originară din India şi răspândită în mai toate ţările Europei, trăind în unele părţi încă în stare seminomadă. ♢ Expr. A arunca moartea în ţigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca ţiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se îneca ca ţiganul la mal = a nu reuşi, a eşua într-o acţiune tocmai când era pe punctul de a o duce la bun sfârşit. Tot ţiganul îşi laudă ciocanul, se spune despre cei care se laudă cu ceea ce le aparţine. E învăţat ca ţiganul cu ciocanul (sau cu scânteia), se spune despre cei deprinşi cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucături rele. II. Adj. (Rar) Ţigănesc. – Din sl. ciganinŭ. Cf. rus. ţ â g a n.
Jocuri puíţă, puíţe, s.f. (reg.) 1. (cu sens colectiv, la sg.) haită de câini sau de lupi în perioada împerecherii. 2. căţea sau lupoaică în perioada împerecherii. 3. femeie stricată, depravată.
Jocuri EX2(O)- pref. „în afară, exterior“. (< fr. ex/o/-, cf. gr. exo)
Jocuri ţămbruí, ţămbruiésc, vb. IV (reg.) a căptuşi, a întări pereţii unei galerii.
Jocuri UXORICÍD1, uxoricíde, s.n. Ucidere a soţiei de către soţ. (din fr. uxoricide < lat. medieval uxoricidium < lat. uxor = soţie + -i- + suf. -cidium = -cid) [def., etim. MDN, MW]
Jocuri rebrusmént s. n. (sil. -brus-), pl. rebrusménte
Jocuri JIGNÍRE, jigniri, s.f. Acţiunea de a jigni şi rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jigneşte. – V. jigni.
Jocuri alegoríe s. f., art. alegoría, g.-d. art. alegoríei; pl. alegoríi, art. alegoríile
Jocuri evazá vb., ind. prez. 1 sg. evazéz, 3 sg. şi pl. evazeáză
Jocuri STRIGÁRE, strigări, s.f. Acţiunea de a striga şi rezultatul ei. I. Strigăt (1), răcnet, ţipăt. II. 1. Exprimare în cuvinte a unui sentiment puternic. ♢ Loc. adv. (Rar) Cu strigări (înalte) = cu voce tare, cu accente puternice. ♦ Zgomot, larmă de voci; vociferare (de aclamaţie sau de ameninţare). 2. Tânguire, văicăreală cu voce tare; vaiet. 3. Cerere, reclamaţie făcută cu voce puternică; protest. 4. Imputare, reproş, dojană. 5. Înştiinţare cu voce tare, vestire. 6. Chemare (în ajutor, la luptă etc.). – V. striga.
Jocuri EVENTUÁL ~ă (~i, ~e) şi adverbial Care poate avea loc; care este cu putinţă. [Sil. e-ven-tu-al] /<fr. éventuel
Jocuri SCUÁMĂ s.f. 1. (Med.) Strat epidermic care se desface de pe piele în urma unor boli ca scarlatina, pojarul etc. 2. (Bot.) Frunzişoară tare care protejează mugurii, receptaculul etc. [Pron. scua-mă, var. (2) scvamă s.f. / < fr. squame, cf. lat. squama – solzi].
Jocuri NEMIŞCĂTÓR adj. v. imobiliar.
Jocuri JURUBÍŢĂ s. (înv. şi reg.) sucitură, (reg.) ciulea, (Maram.) guşă, (înv.) mătărângă. (~ de mătase.)
Jocuri cretín adj. m., s. m., pl. cretíni; f. sg. cretínă, pl. cretíne
Jocuri TÍMIC, -Ă adj. 1. Referitor la timus, al timusului. 2. Referitor la comportamentul exterior al individului. [< fr. thymique].
Jocuri ADVENTÍSM s. n. doctrină a unei secte religioase care propagă credinţa în a doua venire a lui Cristos pe pământ. (< engl. adventism, germ. Adventismus)
Jocuri fisúră s. f., g.-d. art. fisúrii; pl. fisúri
Jocuri demitologizá vb., ind. prez.1 sg. demitologizéz, 3 sg. şi pl. demitologizeáză
Jocuri altar, altare s.n. restaurant; bar (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Jocuri Trial, s.n. este un sport internaţional şi individual ce presupune trecerea, cu bicicleta sau motocicleta, peste diferite obstacole, de-a lungul unui anumit traseu, făra ca sportivul să atingă obstacolele sau terenul altfel decât cu pneurile. – din engl. trials = încercare vezi wikipedia!! e realitate internationala!
Jocuri HETEROGAMÉTIC, -Ă adj. (despre sex) care dă naştere la heterogameţi. (< fr. hétérogamétique)
Jocuri SINE-QUA-NON, adj. Absolut necesar, indispensabil, neaparat trebuincios.
Jocuri BATIGRAFÍE s.f. Măsurarea adâncimilor mării. [< fr. bathygraphie].
Jocuri NĂPÂRST//ÓC ~oáce n. pop. Obiect de croitorie, care se îmbracă pe degetul cu care se împunge acul în cusătură; degetar. /<bulg. năprăstok
Jocuri APELÁŢIE s.f. v. apelaţiune.
Jocuri ABRÚPT adj. 1. drept, perpendicular, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, râpos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporât, (pop.) oblu, (reg.) ponciş, prăvălat, prăvălatic, râpit, râpuros, ţărmuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 2. repede. (Un traseu ~.)
Jocuri BINÁ, binale, s.f. Clădire în construcţie sau în reparaţie. ♦ (Înv.) Clădire, construcţie (de dimensiuni mari). – Din tc. bina.
