Rock Garden
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
fasúlă (= fasole) s.f. (pl. fasule)
Jocuri CUCUVEÁ s. v. minunea.
Jocuri VAGÓN s. n. 1. vehicul de cale ferată pentru transportul călătorilor, al mărfurilor, animalelor etc. o ~ de dormit = vagon prevăzut cu cabine şi paturi pentru dormit; vagon-lit; ~-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; ~-cisternă = recipient cilindric montat pe şasiu, pentru transportul lichidelor; casă (sistem) ~ = casă care are camerele dispuse una după alta. 2. cantitate de mărfuri care încape într-un vagon (1). (< fr. wagon)
Jocuri FILIGRANOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în filigranologie. (< filigranologie)
Jocuri VESTIMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de îmbrăcăminte; propriu îmbrăcămintei. /<fr. vestimentaire
Jocuri SENTENŢIÁ vb. intr. a rosti o sentinţă. (< fr. sentencier)
Jocuri ELIBERATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care eliberează; dezrobitor. [< elibera + -tor].
Jocuri OCTOÍH, octoihuri, s.n. Carte bisericească destinată cultului ortodox în care sunt cuprinse cântările din fiecare zi a săptămânii (cântate succesiv pe opt glasuri); fiecare dintre cântările cuprinse în această carte. [Acc. şi: octóih. – Var.: ohtoíc s.n.] – Din sl. octoihŭ.
Jocuri TRATORÍE s. f. birt, restaurant, ospătărie, local ieftin (în Italia). (< it. trattoria)
Jocuri the4891dexonline.ro
Jocuri carpi s. m. pl.
Jocuri TECTÍTĂ s. f. material sticlos bogat în siliciu şi alumină, de origine cosmică. (< fr. tectite)
Jocuri MONPLASTÍDĂ s. f. organism viu dintr-o singură celulă. (< fr. monoplastide)
Jocuri AROMẤNCĂ, aromânce, s.f. Femeie care face parte din populaţia de limbă română ce trăieşte în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir şi Macedonia). – Aromân + suf. -că.
Jocuri ÎNFIINŢÁ vb. v. apărea, arăta, ivi, înfăţişa, prezenta.
Jocuri CIMILÍT adj. v. cimili. [DLRM]
Jocuri NIVELÁRE s.f. Acţiunea de a (se) nivela şi rezultatul ei; netezire; nivelaţie. [< nivela].
Jocuri MUCEZÍT s. v. mucegăire.
Jocuri ignifugá vb., ind. prez. 1 sg. ignifughéz, 3 sg. şi pl. ignifugheáză
Jocuri OXIMORÓN s.n. Procedeu stilistic care constă în a uni două cuvinte în aparenţă contradictorii (de ex. tăcere elocventă) pentru a da expresiei un caracter neaşteptat. [Pl. -one. / < fr. oxymoron, cf. oxys – deştept, moros – prost].
Jocuri şevró/şevróu s. n. (sil. -vro/-vrou), art. şevróul; (sorturi) pl. şevróuri
Jocuri CERUÍRE s. ceruială, ceruit. (~ parchetului.)
Jocuri fisionáre s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. fisionării; pl. fisionări
Jocuri INJÚ//ST ~stă (~şti, ~ste) Care nu este just; nedrept. /<fr. injuste, lat. injustus
Jocuri INSUFLÁ vb. v. îmbărbăta, încuraja, îndemna, însufleţi, stimula, sugera, susţine.
Jocuri HEMEROLOGÍE s. f. ştiinţa de a alcătui calendare. (< fr. hémérologie)
Jocuri CÓSINUS ~uri n. Funcţie trigonometrică a unui unghi, egal cu sinusul unghiului complementar. ~ hiperbolic. /<fr. cosinus
Jocuri INTEROGÁ vb. tr. 1. a pune întrebări; a examina (elevi, studenţi). 2. a supune unui interogatoriu. (< fr. interroger, lat. interrogare)
Jocuri PEDESTRÍME s. v. infanterie.
Jocuri EMBÓLUS/EMBÓL s. n. formaţie străină obstruantă în sânge, care produce embolia. (< fr., lat. embolus, gr. embolos)
Jocuri CUCUVEÁ s. v. minunea.
Jocuri VAGÓN s. n. 1. vehicul de cale ferată pentru transportul călătorilor, al mărfurilor, animalelor etc. o ~ de dormit = vagon prevăzut cu cabine şi paturi pentru dormit; vagon-lit; ~-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; ~-cisternă = recipient cilindric montat pe şasiu, pentru transportul lichidelor; casă (sistem) ~ = casă care are camerele dispuse una după alta. 2. cantitate de mărfuri care încape într-un vagon (1). (< fr. wagon)
Jocuri FILIGRANOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în filigranologie. (< filigranologie)
Jocuri VESTIMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de îmbrăcăminte; propriu îmbrăcămintei. /<fr. vestimentaire
Jocuri SENTENŢIÁ vb. intr. a rosti o sentinţă. (< fr. sentencier)
Jocuri ELIBERATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care eliberează; dezrobitor. [< elibera + -tor].
Jocuri OCTOÍH, octoihuri, s.n. Carte bisericească destinată cultului ortodox în care sunt cuprinse cântările din fiecare zi a săptămânii (cântate succesiv pe opt glasuri); fiecare dintre cântările cuprinse în această carte. [Acc. şi: octóih. – Var.: ohtoíc s.n.] – Din sl. octoihŭ.
Jocuri TRATORÍE s. f. birt, restaurant, ospătărie, local ieftin (în Italia). (< it. trattoria)
Jocuri the4891dexonline.ro
Jocuri carpi s. m. pl.
Jocuri TECTÍTĂ s. f. material sticlos bogat în siliciu şi alumină, de origine cosmică. (< fr. tectite)
Jocuri MONPLASTÍDĂ s. f. organism viu dintr-o singură celulă. (< fr. monoplastide)
Jocuri AROMẤNCĂ, aromânce, s.f. Femeie care face parte din populaţia de limbă română ce trăieşte în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir şi Macedonia). – Aromân + suf. -că.
Jocuri ÎNFIINŢÁ vb. v. apărea, arăta, ivi, înfăţişa, prezenta.
Jocuri CIMILÍT adj. v. cimili. [DLRM]
Jocuri NIVELÁRE s.f. Acţiunea de a (se) nivela şi rezultatul ei; netezire; nivelaţie. [< nivela].
Jocuri MUCEZÍT s. v. mucegăire.
Jocuri ignifugá vb., ind. prez. 1 sg. ignifughéz, 3 sg. şi pl. ignifugheáză
Jocuri OXIMORÓN s.n. Procedeu stilistic care constă în a uni două cuvinte în aparenţă contradictorii (de ex. tăcere elocventă) pentru a da expresiei un caracter neaşteptat. [Pl. -one. / < fr. oxymoron, cf. oxys – deştept, moros – prost].
Jocuri şevró/şevróu s. n. (sil. -vro/-vrou), art. şevróul; (sorturi) pl. şevróuri
Jocuri CERUÍRE s. ceruială, ceruit. (~ parchetului.)
Jocuri fisionáre s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. fisionării; pl. fisionări
Jocuri INJÚ//ST ~stă (~şti, ~ste) Care nu este just; nedrept. /<fr. injuste, lat. injustus
Jocuri INSUFLÁ vb. v. îmbărbăta, încuraja, îndemna, însufleţi, stimula, sugera, susţine.
Jocuri HEMEROLOGÍE s. f. ştiinţa de a alcătui calendare. (< fr. hémérologie)
Jocuri CÓSINUS ~uri n. Funcţie trigonometrică a unui unghi, egal cu sinusul unghiului complementar. ~ hiperbolic. /<fr. cosinus
Jocuri INTEROGÁ vb. tr. 1. a pune întrebări; a examina (elevi, studenţi). 2. a supune unui interogatoriu. (< fr. interroger, lat. interrogare)
Jocuri PEDESTRÍME s. v. infanterie.
Jocuri EMBÓLUS/EMBÓL s. n. formaţie străină obstruantă în sânge, care produce embolia. (< fr., lat. embolus, gr. embolos)







