rings
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
aflorimént s. n. (sil. -flo-), pl. afloriménte
Jocuri inexplozíbil adj. m. (sil. mf. in-) explozibil
Jocuri PROSPÉCŢIE s.f. v. prospecţiune.
Jocuri pristávnic, pristávnici, s.m. (înv.) 1. conducător, şef (ecleziastic). 2. persoană care anunţa public ştirile oficiale, dispoziţiile, ordonanţele; crainic, pristav.
Jocuri pişlúgă s.f. (înv. şi reg.) vergea cu care se împingeau cartuşele în ţeava puştilor de tip vechi.
Jocuri CURMÁ vb. 1. v. înceta. 2. v. întrerupe. 3. v. opri. 4. a întrerupe, a opri, (fig.) a reteza, a stăvili. (Nu poate ~ scandalul; i-a ~ vorba.) 5. a întrerupe, (fig.) a rupe. (A ~ tăcerea.)
Jocuri CONFUCIANÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al confucianismului. (< fr. confucianiste)
Jocuri ANTIENZÍMĂ s. f. substanţă care inhibă acţiunea unei enzime. (< fr. antienzyme)
Jocuri coborâre s. f., g.-d. art. coborârii; pl. coborâri
Jocuri TROTINÁ vb. I. intr. (Despre cai) A nu păstra pasul regulat, a bate pasul aproape pe loc. [P.i., 3 -nează. / < fr. trottiner].
Jocuri intercelulár adj. m., pl. intercelulári; f. sg. interceluláră, pl. interceluláre
Jocuri titularizáre s. f., g.-d. art. titularizării; pl. titularizări
Jocuri MOTORIZÁ vb. tr. a înzestra cu motor; a mecaniza. (< fr. motoriser)
Jocuri A DESFRUNZ//Í ~ésc tranz. (copaci) A lipsi de frunze; a desfoia. /des- + a [în]frunzi
Jocuri nucleoproteídă s. f. (sil. -cle-o-pro-)
Jocuri IZOFÉN, -Ă I. adj. (despre organisme) 1. cu caractere asemănătoare. 2. derivat din acelaşi fenotip. II. s. f. linie de pe glob care uneşte frecvenţe fenotipice egale. (< fr. isophène)
Jocuri ZĂVÓD1, zăvoduri, s.n. (Reg.) Aşezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalaţiilor şi a uneltelor acestei aşezări. – Din rus. zavod.
Jocuri SEIDICÁR s.m. v. saidecar.
Jocuri A NORMALIZ//Á ~éz tranz. 1) A face să se normalizeze. 2) pop. v. A NORMA. /<fr. normaliser
Jocuri POLITEÍSM s.n. Religie care recunoaşte existenţa mai multor divinităţi. – Din fr. polythéisme.
Jocuri COLÓN3 s. n. porţiune a intestinului gros între cec2 şi rect. (<fr. côlon, lat. colon, gr. kolon)
Jocuri POTLOGĂRÍE, potlogării, s.f. (Fam.) Pungăşie, hoţie, înşelătorie, escrocherie. – Potlogar + suf. -ie.
Jocuri gămălíe (-íi), s.f. – 1. Cocoloş, bulgăre, bulb. – 2. Parte îngroşată în formă de sferă mică la capătul unui ac sau cui. – 3. (Arg.) Cap, minte, dovleac. Sb., slov., cr. gomolj „bulb“ (Cihac, II, 144; Berneker 326; DAR), cf. mag. gomoly(a); „cocoloş“, poate aflat şi în legătură cu mag. gömböly „ac cu gămălie“. Este dublet al lui măgălie, s.f. (Trans. şi Mold., capsulă de mac), cu metateză, poate sub influenţa lui măciulie.
Jocuri armenésc adj. m., f. armeneáscă; pl. m. şi f. armenéşti
Jocuri húci (-iuri), s.n. – Pădure mică, crîng. – Var. hîci, hîngî, higi, hugi. Sl., cf. rut. hušča „desiş“, ceh. hustý, sb., cr. gušta „tufiş“ (Cihac, II, 134; DAR; Scriban). – Der. hugeac, s.n. (crîng), din rut. huščak „bălării, hăţiş“ (DAR); hăciugă, s.f. (desiş de pădure), cf. rut. hadžuga (Candrea); hălăciugă, s.f. (bălării, tufişuri), cu l expresiv. Din acelaşi etimon, rut. hušča „desiş“ provine „huşte“ (var. huşti, hoşte, hoce), s.f. pl. (resturi de tărîţe, după prepararea borşului); iar de la această ultimă var. s-a refăcut un nou sing., huc, s.n. (Trans., Mold., resturi, reziduuri, gunoi), cf. hucărie, s.f. (bucăţele, obiecte mărunţite). Cf. Drăganu, Dacor., III, 705.
Jocuri FIBRILÁR ~ă (~i, ~e) Care constă din fibre; alcătuit din fibre. Ţesut ~. /<fr. fibrillaire
Jocuri STRÂMBĂTÚRĂ, strâmbături, s.f. 1. Faptul de a (se) strâmba; grimasă, schimonoseală, schimonositură a feţei; strâmbet. ♦ Imitare (în batjocură) a gesturilor, mimicii cuiva. ♦ Fig. Fandoseală, sclifoseală. 2. (Concr.) Obiect strâmb, încovoiat. – Strâmba + suf. -ătură.
Jocuri SUCIT//ÓR ~oáre n. 1) Unealtă de bucătărie sub formă de băţ neted, folosită la întinderea şi la subţierea foii de aluat. 2) (la ferăsrăul cu ramă) Dispozitiv care, prin sucire, slăbeşte sau întinde pânza de tăiat; cordar. /a (se) suci + suf. ~tor
Jocuri -SFÉR(Ă)2 elem. sfer(o)-.
Jocuri cobár (-re), s.n. – (Trans.) Coş de trăsură, coviltir. Săs. Kober (Borcea 183).
Jocuri inexplozíbil adj. m. (sil. mf. in-) explozibil
Jocuri PROSPÉCŢIE s.f. v. prospecţiune.
Jocuri pristávnic, pristávnici, s.m. (înv.) 1. conducător, şef (ecleziastic). 2. persoană care anunţa public ştirile oficiale, dispoziţiile, ordonanţele; crainic, pristav.
Jocuri pişlúgă s.f. (înv. şi reg.) vergea cu care se împingeau cartuşele în ţeava puştilor de tip vechi.
Jocuri CURMÁ vb. 1. v. înceta. 2. v. întrerupe. 3. v. opri. 4. a întrerupe, a opri, (fig.) a reteza, a stăvili. (Nu poate ~ scandalul; i-a ~ vorba.) 5. a întrerupe, (fig.) a rupe. (A ~ tăcerea.)
Jocuri CONFUCIANÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al confucianismului. (< fr. confucianiste)
Jocuri ANTIENZÍMĂ s. f. substanţă care inhibă acţiunea unei enzime. (< fr. antienzyme)
Jocuri coborâre s. f., g.-d. art. coborârii; pl. coborâri
Jocuri TROTINÁ vb. I. intr. (Despre cai) A nu păstra pasul regulat, a bate pasul aproape pe loc. [P.i., 3 -nează. / < fr. trottiner].
Jocuri intercelulár adj. m., pl. intercelulári; f. sg. interceluláră, pl. interceluláre
Jocuri titularizáre s. f., g.-d. art. titularizării; pl. titularizări
Jocuri MOTORIZÁ vb. tr. a înzestra cu motor; a mecaniza. (< fr. motoriser)
Jocuri A DESFRUNZ//Í ~ésc tranz. (copaci) A lipsi de frunze; a desfoia. /des- + a [în]frunzi
Jocuri nucleoproteídă s. f. (sil. -cle-o-pro-)
Jocuri IZOFÉN, -Ă I. adj. (despre organisme) 1. cu caractere asemănătoare. 2. derivat din acelaşi fenotip. II. s. f. linie de pe glob care uneşte frecvenţe fenotipice egale. (< fr. isophène)
Jocuri ZĂVÓD1, zăvoduri, s.n. (Reg.) Aşezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalaţiilor şi a uneltelor acestei aşezări. – Din rus. zavod.
Jocuri SEIDICÁR s.m. v. saidecar.
Jocuri A NORMALIZ//Á ~éz tranz. 1) A face să se normalizeze. 2) pop. v. A NORMA. /<fr. normaliser
Jocuri POLITEÍSM s.n. Religie care recunoaşte existenţa mai multor divinităţi. – Din fr. polythéisme.
Jocuri COLÓN3 s. n. porţiune a intestinului gros între cec2 şi rect. (<fr. côlon, lat. colon, gr. kolon)
Jocuri POTLOGĂRÍE, potlogării, s.f. (Fam.) Pungăşie, hoţie, înşelătorie, escrocherie. – Potlogar + suf. -ie.
Jocuri gămălíe (-íi), s.f. – 1. Cocoloş, bulgăre, bulb. – 2. Parte îngroşată în formă de sferă mică la capătul unui ac sau cui. – 3. (Arg.) Cap, minte, dovleac. Sb., slov., cr. gomolj „bulb“ (Cihac, II, 144; Berneker 326; DAR), cf. mag. gomoly(a); „cocoloş“, poate aflat şi în legătură cu mag. gömböly „ac cu gămălie“. Este dublet al lui măgălie, s.f. (Trans. şi Mold., capsulă de mac), cu metateză, poate sub influenţa lui măciulie.
Jocuri armenésc adj. m., f. armeneáscă; pl. m. şi f. armenéşti
Jocuri húci (-iuri), s.n. – Pădure mică, crîng. – Var. hîci, hîngî, higi, hugi. Sl., cf. rut. hušča „desiş“, ceh. hustý, sb., cr. gušta „tufiş“ (Cihac, II, 134; DAR; Scriban). – Der. hugeac, s.n. (crîng), din rut. huščak „bălării, hăţiş“ (DAR); hăciugă, s.f. (desiş de pădure), cf. rut. hadžuga (Candrea); hălăciugă, s.f. (bălării, tufişuri), cu l expresiv. Din acelaşi etimon, rut. hušča „desiş“ provine „huşte“ (var. huşti, hoşte, hoce), s.f. pl. (resturi de tărîţe, după prepararea borşului); iar de la această ultimă var. s-a refăcut un nou sing., huc, s.n. (Trans., Mold., resturi, reziduuri, gunoi), cf. hucărie, s.f. (bucăţele, obiecte mărunţite). Cf. Drăganu, Dacor., III, 705.
Jocuri FIBRILÁR ~ă (~i, ~e) Care constă din fibre; alcătuit din fibre. Ţesut ~. /<fr. fibrillaire
Jocuri STRÂMBĂTÚRĂ, strâmbături, s.f. 1. Faptul de a (se) strâmba; grimasă, schimonoseală, schimonositură a feţei; strâmbet. ♦ Imitare (în batjocură) a gesturilor, mimicii cuiva. ♦ Fig. Fandoseală, sclifoseală. 2. (Concr.) Obiect strâmb, încovoiat. – Strâmba + suf. -ătură.
Jocuri SUCIT//ÓR ~oáre n. 1) Unealtă de bucătărie sub formă de băţ neted, folosită la întinderea şi la subţierea foii de aluat. 2) (la ferăsrăul cu ramă) Dispozitiv care, prin sucire, slăbeşte sau întinde pânza de tăiat; cordar. /a (se) suci + suf. ~tor
Jocuri -SFÉR(Ă)2 elem. sfer(o)-.
Jocuri cobár (-re), s.n. – (Trans.) Coş de trăsură, coviltir. Săs. Kober (Borcea 183).







