Jocuri Online
Jocuri
Forum
Stiri
Înregistrare
Autentificare
Impuscaturi
Gandire
Actiune
Sport
Curse
DiversePrison Throw
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
EPIFENOMENÍSM s.n. v. epifenomenalism.
Jocuri mataragíu, mataragíi, s.m. (înv.) purtătorul mataralei; slujbaş la curtea domnească.
Jocuri coácăză (-ze), s.f. – 1. Fruct în formă de bobiţe roşii cu gust acrişor, pomuşoară. – 2. Varietate de coacăz. – 3. (Bucov.) Varietate de struguri. – 4. Afină. – 5. Dîrmoz, Viburnum Lantana. – Mr. coacăză. Varietatea de plante numită astfel indică faptul că numele le-a fost dat din pricina aspectului bobiţelor sale rotunde şi cărnoase, care au o anumită asemănare între ele. Este probabil, prin urmare, ca originea cuvîntului să fie lat. *coccum, pl. cocca, din al cărui rezultat *coacă s-a obţinut acest cuvînt, prin suf. -ză, ca în cinteză, pupăză, etc. (Densusianu, Bausteine, 474; Philippide, II, 707; Pascu, Suf., 379; Iordan, Dift., 188; cf. Rosetti, II, 115). În general se preferă să se plece de la alb. kokjë „boabă“, care este acelaşi cuvînt lat. (Densusianu, Rom., XXXIII, 74; Meyer, 164; Schuchardt, ZRPh., XXVI, 322; DAR; REW 2009; Puşcariu, Lr., 265); dar această ipoteză este inutilă, căci o formă *kokëzë nu apare în alb. şi der. cu -ză este normală în rom., pentru a se forma dim., cf. căcărează, gălbează. – Der. coacăz, s.m. (arbustul care dă coacăze); cocăzar, s.m. (rododendron). Din rom. provin bg. kokazi „afină“, mag. kokojza, kokolyza „coacăză“, rut. gogodza.
Jocuri WALKÍRIE s. f. (mit. scand.) zeiţă războinică şi foarte frumoasă, care hotăra soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanţi. (< germ. Walkyrie)
Jocuri FREMISMÉNT s.n. (Med.) Senzaţie palpatorie cu caracter vibrator; agitaţie, tremurătură. [< fr. frémissement].
Jocuri SECTARÍSM s.n. Spirit, atitudine de sectar (1); îngustime de vederi proprie persoanelor sau grupurilor care se limitează la interesele lor mărunte; fig. exclusivism, intoleranţă. – Din fr. sectarisme.
Jocuri STIGMÁTIC, -Ă adj. 1. referitor la stigmat (3). 2. (despre un sistem optic) care prezintă stigmatism. (< fr. stigmatique)
Jocuri SITÁR1, sitari, s.m. Pasăre călătoare de mărimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept şi subţire şi cu pete cafenii, căutată de vânători pentru carnea ei gustoasă (Scolopax rusticola). – Et. nec.
Jocuri RETROGRADÁRE s. (înv.) retrogradaţie. (~ cuiva într-o funcţie.)
Jocuri TEMPERÁNDO adv. (muz.) moderând, reţinând (mişcarea). (< it. temperando)
Jocuri semiaríd adj. m. (sil. -mi-a-), pl. semiarízi; f. sg. semiarídă, pl. semiaríde
Jocuri insipíd adj. m., pl. insipízi; f. sg. insipídă, pl. insipíde
Jocuri lótru s. m., adj. m. (sil. -tru), art. lótrul, pl. lotri, art. lótrii; f. sg. loátră, pl. loátre
Jocuri ARHIER//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care ţine de arhiereu; propriu arhiereilor. /arhiereu + suf. ~esc
Jocuri GASTRONÓMIC, -Ă, gastronomici, -ce, adj. Care aparţine gastronomului sau gastronomiei, privitor la gastronom sau la gastronomie. – Din fr. gastronomique.
Jocuri candríu adj. m., f. candríe; pl. m. şi f. candríi
Jocuri DINAÍNTE adv. 1) În spaţiul aflat în faţă; înainte; anterior. ♢ Pe ~ prin faţă. A nu-i trece cuiva pe ~ a nu îndrăzni să se arate în faţa cuiva. A-l lua gura pe ~ a spune ceva ce nu ar fi vrut să spună. 2) Dintr-o perioadă trecută; de mai demult; de mai înainte. Hotărât ~. 3) Din timp. A se pregăti de ceva ~. /de + înainte
Jocuri PERILENTICULÁR, -Ă adj. Situat în jurul cristalinului sau al ochiului. [Cf. fr. périlenticulaire, engl. perilenticular].
Jocuri PARALÁXĂ s. f. 1. unghi sub care se vede un front oarecare la o anumită distanţă. ♢ unghi din două drepte care ating centrul unui astru, pornind una din centrul Pământului şi cealaltă din punctul de observaţie. 2. eroare la citirea instrumentelor de măsurat cu ac indicator, când observatorul nu priveşte perpendicular scala aparatului. (< fr. parallaxe, gr. parallaxis, schimbare)
Jocuri ALCOOLOMANÍE s. f. dependenţă faţă de băuturile alcoolice. (< fr. alcoolomanie)
Jocuri BIOLUMINESCÉNT, -Ă adj. care produce bioluminescenţă. (< fr. bioluminescent)
Jocuri INELIGÍBIL, -Ă adj. care nu are calităţile cerute de lege pentru a putea fi ales. (< fr. inéligible)
Jocuri DIZAHARÍDĂ s.f. Substanţă aparţinând grupului de zaharuri a căror moleculă provine din condensarea a două molecule de monozaharide. [< fr. disaccharide].
Jocuri INTEGRÁNTĂ, integrante, adj. (În sintagma) Parte integrantă = parte care intră în mod necesar în componenţa unui tot. – Din fr. [partie] intégrante.
Jocuri HIPERMÉTRU, hipermetri, s.m. Vers antic cu o silabă suplimentară care, în rostire, se elimină înaintea cuvântului următor, dacă acesta începe cu o vocală. – Din fr. hypermètre.
Jocuri sóră-mea (-ta, -sa) s. f. + adj., g.-d. art. sóră-mii (-tii, -sii)
Jocuri taumaturgíe s. f. (sil. tau-), art. taumaturgía, g.-d, taumaturgíi, art. taumaturgíei
Jocuri STERNOTOMÍE s. f. secţionare chirurgicală a sternului pentru corectarea plastică a toracelui. (< fr. sternotomie)
Jocuri TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcţiona până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.
Jocuri POLIÉNE s. f. pl. substanţe organice cu mai multe duble legături în molecule. (< fr. polyénes)
Jocuri mataragíu, mataragíi, s.m. (înv.) purtătorul mataralei; slujbaş la curtea domnească.
Jocuri coácăză (-ze), s.f. – 1. Fruct în formă de bobiţe roşii cu gust acrişor, pomuşoară. – 2. Varietate de coacăz. – 3. (Bucov.) Varietate de struguri. – 4. Afină. – 5. Dîrmoz, Viburnum Lantana. – Mr. coacăză. Varietatea de plante numită astfel indică faptul că numele le-a fost dat din pricina aspectului bobiţelor sale rotunde şi cărnoase, care au o anumită asemănare între ele. Este probabil, prin urmare, ca originea cuvîntului să fie lat. *coccum, pl. cocca, din al cărui rezultat *coacă s-a obţinut acest cuvînt, prin suf. -ză, ca în cinteză, pupăză, etc. (Densusianu, Bausteine, 474; Philippide, II, 707; Pascu, Suf., 379; Iordan, Dift., 188; cf. Rosetti, II, 115). În general se preferă să se plece de la alb. kokjë „boabă“, care este acelaşi cuvînt lat. (Densusianu, Rom., XXXIII, 74; Meyer, 164; Schuchardt, ZRPh., XXVI, 322; DAR; REW 2009; Puşcariu, Lr., 265); dar această ipoteză este inutilă, căci o formă *kokëzë nu apare în alb. şi der. cu -ză este normală în rom., pentru a se forma dim., cf. căcărează, gălbează. – Der. coacăz, s.m. (arbustul care dă coacăze); cocăzar, s.m. (rododendron). Din rom. provin bg. kokazi „afină“, mag. kokojza, kokolyza „coacăză“, rut. gogodza.
Jocuri WALKÍRIE s. f. (mit. scand.) zeiţă războinică şi foarte frumoasă, care hotăra soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanţi. (< germ. Walkyrie)
Jocuri FREMISMÉNT s.n. (Med.) Senzaţie palpatorie cu caracter vibrator; agitaţie, tremurătură. [< fr. frémissement].
Jocuri SECTARÍSM s.n. Spirit, atitudine de sectar (1); îngustime de vederi proprie persoanelor sau grupurilor care se limitează la interesele lor mărunte; fig. exclusivism, intoleranţă. – Din fr. sectarisme.
Jocuri STIGMÁTIC, -Ă adj. 1. referitor la stigmat (3). 2. (despre un sistem optic) care prezintă stigmatism. (< fr. stigmatique)
Jocuri SITÁR1, sitari, s.m. Pasăre călătoare de mărimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept şi subţire şi cu pete cafenii, căutată de vânători pentru carnea ei gustoasă (Scolopax rusticola). – Et. nec.
Jocuri RETROGRADÁRE s. (înv.) retrogradaţie. (~ cuiva într-o funcţie.)
Jocuri TEMPERÁNDO adv. (muz.) moderând, reţinând (mişcarea). (< it. temperando)
Jocuri semiaríd adj. m. (sil. -mi-a-), pl. semiarízi; f. sg. semiarídă, pl. semiaríde
Jocuri insipíd adj. m., pl. insipízi; f. sg. insipídă, pl. insipíde
Jocuri lótru s. m., adj. m. (sil. -tru), art. lótrul, pl. lotri, art. lótrii; f. sg. loátră, pl. loátre
Jocuri ARHIER//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care ţine de arhiereu; propriu arhiereilor. /arhiereu + suf. ~esc
Jocuri GASTRONÓMIC, -Ă, gastronomici, -ce, adj. Care aparţine gastronomului sau gastronomiei, privitor la gastronom sau la gastronomie. – Din fr. gastronomique.
Jocuri candríu adj. m., f. candríe; pl. m. şi f. candríi
Jocuri DINAÍNTE adv. 1) În spaţiul aflat în faţă; înainte; anterior. ♢ Pe ~ prin faţă. A nu-i trece cuiva pe ~ a nu îndrăzni să se arate în faţa cuiva. A-l lua gura pe ~ a spune ceva ce nu ar fi vrut să spună. 2) Dintr-o perioadă trecută; de mai demult; de mai înainte. Hotărât ~. 3) Din timp. A se pregăti de ceva ~. /de + înainte
Jocuri PERILENTICULÁR, -Ă adj. Situat în jurul cristalinului sau al ochiului. [Cf. fr. périlenticulaire, engl. perilenticular].
Jocuri PARALÁXĂ s. f. 1. unghi sub care se vede un front oarecare la o anumită distanţă. ♢ unghi din două drepte care ating centrul unui astru, pornind una din centrul Pământului şi cealaltă din punctul de observaţie. 2. eroare la citirea instrumentelor de măsurat cu ac indicator, când observatorul nu priveşte perpendicular scala aparatului. (< fr. parallaxe, gr. parallaxis, schimbare)
Jocuri ALCOOLOMANÍE s. f. dependenţă faţă de băuturile alcoolice. (< fr. alcoolomanie)
Jocuri BIOLUMINESCÉNT, -Ă adj. care produce bioluminescenţă. (< fr. bioluminescent)
Jocuri INELIGÍBIL, -Ă adj. care nu are calităţile cerute de lege pentru a putea fi ales. (< fr. inéligible)
Jocuri DIZAHARÍDĂ s.f. Substanţă aparţinând grupului de zaharuri a căror moleculă provine din condensarea a două molecule de monozaharide. [< fr. disaccharide].
Jocuri INTEGRÁNTĂ, integrante, adj. (În sintagma) Parte integrantă = parte care intră în mod necesar în componenţa unui tot. – Din fr. [partie] intégrante.
Jocuri HIPERMÉTRU, hipermetri, s.m. Vers antic cu o silabă suplimentară care, în rostire, se elimină înaintea cuvântului următor, dacă acesta începe cu o vocală. – Din fr. hypermètre.
Jocuri sóră-mea (-ta, -sa) s. f. + adj., g.-d. art. sóră-mii (-tii, -sii)
Jocuri taumaturgíe s. f. (sil. tau-), art. taumaturgía, g.-d, taumaturgíi, art. taumaturgíei
Jocuri STERNOTOMÍE s. f. secţionare chirurgicală a sternului pentru corectarea plastică a toracelui. (< fr. sternotomie)
Jocuri TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcţiona până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.
Jocuri POLIÉNE s. f. pl. substanţe organice cu mai multe duble legături în molecule. (< fr. polyénes)
