polul nord
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
duhlíu adj. m. (sil. -hliu), f. duhlíe; pl. m. şi f. duhlíi
Jocuri bâţán s. m., pl. bâţáni
Jocuri EPILEPTO- elem. „epilepsie“. (< fr. épilepto-, cf. gr. epileptos)
Jocuri argeşeáncă s. f. g.-d. art. argeşéncei; pl. argeşénce
Jocuri SURCLASÁ vb. I. tr. (Sport) A depăşi, a întrece un adversar, dovedind o superioritate netă. [< fr. surclasser].
Jocuri SUBIECTIVÍ//ST1 ~stă (~şti, ~ste) 1) Care ţine de subiectivism; propriu subiectivismului. Concepţie ~stă. 2) Care manifestă subiectivism; bazat pe impresii personale; neobiectiv. Apreciere ~stă. /<fr. subjectiviste
Jocuri DIALECTÍSM s. n. 1. cuvânt sau expresie aparţinând unui dialect; dialectalism. 2. teorie care consideră că lumea fenomenelor poate fi explicată printr-un şir de opoziţii bine alese, care se înlocuiesc reciproc la infinit. (< fr. dialectisme, rus. dialektizm, germ. Dialektismus)
Jocuri geogenéză s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geogenézei
Jocuri VITEZOMÉTRU, vitezometre, s.n. Instrument pentru măsurarea vitezei de deplasare a unui vehicul rutier. – Viteză + metru (după barometru, manometru etc.).
Jocuri filarmónică s. f., g.-d. art. filarmónicii; pl. filarmónici
Jocuri PANZOOTÍE s. f. extindere a unei boli contagioase a animalelor pe teritorii foarte întinse. (< fr. panzootie)
Jocuri ONESTÍE s. v. cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate.
Jocuri PUTRESCÉNŢĂ s. f. putrefacţie. (< fr. putrescence)
Jocuri AROMATIZÁNT, -Ă adj., s. n. (substanţă aromată) care se adaugă unui produs pentru a-i da un miros plăcut. (< aromatiza + -ant)
Jocuri LINGOTIÉR//Ă ~e f. Formă metalică în care se toarnă metalul sau aliajul topit pentru a obţine un lingou. /<fr. lingotiere
Jocuri GLICOZURÍE, glicozurii, s.f. Prezenţă (normală sau patologică a) glucozei în urină; cantitate de glucoză aflată în urină. – Din fr. glycosurie.
Jocuri CÚLI s. m. muncitor indian sau chinez care lucrează cu ziua sau trage ricşa. (< fr., engl. coolee)
Jocuri contra .
Jocuri PERPETUÁ vb. I. tr., refl. A face să dureze sau a dura veşnic sau multă vreme; a (se) transmite de la o generaţie la alta. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, -uă. / < fr. perpétuer, it., lat. perpetuare].
Jocuri CRAVÁŞĂ s.f. Vărguţă de lemn flexibil sau de piele împletită, folosită la călărie. [< fr. cravache].
Jocuri SMÉUR, sméuri, s.m. v. zmeur. (şi DLRLC)
Jocuri ŞONTÂCĂÍT adj. v. şchiop, şchiopătat.
Jocuri humifér adj. m., pl. humiféri; f. sg. humiféră, pl. humifére
Jocuri CÓLAPS1 s. n. (med.) 1. scădere bruscă a actităţii (tonusului, tensiunii etc.) unui organ, însoţită de pierderea cunoştinţei. 2. turtire a unui organ, în special a unui plămân în timpul pneumotoraxului. (< fr., lat. collapsus)
Jocuri MONOL//ÓG ~oáge n. 1) Scenă dintr-o lucrare dramatică în care vorbeşte un singur personaj. 2) Lucrare dramatică de mici proporţii, pentru un singur actor. 3) Discurs lung al unei persoane, care nu permite intervenţia interlocutorilor. /<fr. monologue
Jocuri PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo).
Jocuri cálă (nav., bot.) s. f., g.-d. art. cálei; pl. cále
Jocuri ÎNCÉT adj., adv. 1. adj. v. domol. 2. adv. v. agale. 3. adj. v. greoi. 4. adv. adagio. 5. adj. coborât, domol, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glas ~.) 6. adv. v. piano. 7. adv. greu, lent. (Noaptea trecea ~.)
Jocuri mânecă s. f., g.-d. art. mânecii; pl. mâneci
Jocuri ÁUGUST1 s.m. invar. A opta lună a anului; gustar. – Din lat. augustus.
Jocuri bâţán s. m., pl. bâţáni
Jocuri EPILEPTO- elem. „epilepsie“. (< fr. épilepto-, cf. gr. epileptos)
Jocuri argeşeáncă s. f. g.-d. art. argeşéncei; pl. argeşénce
Jocuri SURCLASÁ vb. I. tr. (Sport) A depăşi, a întrece un adversar, dovedind o superioritate netă. [< fr. surclasser].
Jocuri SUBIECTIVÍ//ST1 ~stă (~şti, ~ste) 1) Care ţine de subiectivism; propriu subiectivismului. Concepţie ~stă. 2) Care manifestă subiectivism; bazat pe impresii personale; neobiectiv. Apreciere ~stă. /<fr. subjectiviste
Jocuri DIALECTÍSM s. n. 1. cuvânt sau expresie aparţinând unui dialect; dialectalism. 2. teorie care consideră că lumea fenomenelor poate fi explicată printr-un şir de opoziţii bine alese, care se înlocuiesc reciproc la infinit. (< fr. dialectisme, rus. dialektizm, germ. Dialektismus)
Jocuri geogenéză s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geogenézei
Jocuri VITEZOMÉTRU, vitezometre, s.n. Instrument pentru măsurarea vitezei de deplasare a unui vehicul rutier. – Viteză + metru (după barometru, manometru etc.).
Jocuri filarmónică s. f., g.-d. art. filarmónicii; pl. filarmónici
Jocuri PANZOOTÍE s. f. extindere a unei boli contagioase a animalelor pe teritorii foarte întinse. (< fr. panzootie)
Jocuri ONESTÍE s. v. cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate.
Jocuri PUTRESCÉNŢĂ s. f. putrefacţie. (< fr. putrescence)
Jocuri AROMATIZÁNT, -Ă adj., s. n. (substanţă aromată) care se adaugă unui produs pentru a-i da un miros plăcut. (< aromatiza + -ant)
Jocuri LINGOTIÉR//Ă ~e f. Formă metalică în care se toarnă metalul sau aliajul topit pentru a obţine un lingou. /<fr. lingotiere
Jocuri GLICOZURÍE, glicozurii, s.f. Prezenţă (normală sau patologică a) glucozei în urină; cantitate de glucoză aflată în urină. – Din fr. glycosurie.
Jocuri CÚLI s. m. muncitor indian sau chinez care lucrează cu ziua sau trage ricşa. (< fr., engl. coolee)
Jocuri contra .
Jocuri PERPETUÁ vb. I. tr., refl. A face să dureze sau a dura veşnic sau multă vreme; a (se) transmite de la o generaţie la alta. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, -uă. / < fr. perpétuer, it., lat. perpetuare].
Jocuri CRAVÁŞĂ s.f. Vărguţă de lemn flexibil sau de piele împletită, folosită la călărie. [< fr. cravache].
Jocuri SMÉUR, sméuri, s.m. v. zmeur. (şi DLRLC)
Jocuri ŞONTÂCĂÍT adj. v. şchiop, şchiopătat.
Jocuri humifér adj. m., pl. humiféri; f. sg. humiféră, pl. humifére
Jocuri CÓLAPS1 s. n. (med.) 1. scădere bruscă a actităţii (tonusului, tensiunii etc.) unui organ, însoţită de pierderea cunoştinţei. 2. turtire a unui organ, în special a unui plămân în timpul pneumotoraxului. (< fr., lat. collapsus)
Jocuri MONOL//ÓG ~oáge n. 1) Scenă dintr-o lucrare dramatică în care vorbeşte un singur personaj. 2) Lucrare dramatică de mici proporţii, pentru un singur actor. 3) Discurs lung al unei persoane, care nu permite intervenţia interlocutorilor. /<fr. monologue
Jocuri PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo).
Jocuri cálă (nav., bot.) s. f., g.-d. art. cálei; pl. cále
Jocuri ÎNCÉT adj., adv. 1. adj. v. domol. 2. adv. v. agale. 3. adj. v. greoi. 4. adv. adagio. 5. adj. coborât, domol, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glas ~.) 6. adv. v. piano. 7. adv. greu, lent. (Noaptea trecea ~.)
Jocuri mânecă s. f., g.-d. art. mânecii; pl. mâneci
Jocuri ÁUGUST1 s.m. invar. A opta lună a anului; gustar. – Din lat. augustus.





