Pandemic

RĂZBÓI s. 1. (pop.) stative (pl.), (reg.) argea, teară. (A ţese ceva la ~.) 2. cal, căluşel. (~ la moara de vânt.)
Jocuri IDIOTROFÍSM n. Proprietate a unor organisme de a-şi asigura propria nutriţie. /<fr. idiotrophisme
Jocuri indeterminísm s. n.
Jocuri PRELÚNG adj. 1. v. alungit. 2. v. migdalat. 3. v. lung. 4. v. îndelung.
Jocuri impúne (-n, -ús), vb. – A constrînge, a obliga. Lat. imponere (sec. XIX), pe baza lui pune. – Der. impunător, adj. (impozant), cu suf. – tor; impozant, adj., din fr. imposant; impoza, vb. (înv., a impune), din fr. imposer; impozabil, adj., din fr. imposable; impozit, s.n., din lat. impositum (sec. XIX), cu fonetismul cuvintelor care provin de aici.
Jocuri -MICÓZĂ² elem. mic(o)-.
Jocuri DEMOCRATÍSM s.n. Ansamblul principiilor care exprimă şi asigură libertăţile democratice. [< fr. démocratisme].
Jocuri RĂSTIGNÍT, -Ă, răstigniţi, -te, adj. Pironit (pe cruce), crucificat; p. ext. cu braţele desfăcute şi întinse. – V. răstigni.
Jocuri ÎNVRĂJBÍRE s. 1. v. neînţelegere. 2. v. duşmănie.
Jocuri PALMÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre frunze) Care are forma unei palme cu degetele desfăcute; palmiform. 2) (despre picioarele unor animale sau păsări) Care are degetele unite printr-o membrană. /<lat. palmatus
Jocuri SELÉCT, -Ă adj. (Rar) Ales; fin, distins. [< fr., engl. select].
Jocuri joncţionáre s. f., g.- d. art. joncţionării
Jocuri TRIPLÉT I. s. n. 1. al treilea dintre trei exemplare de acelaşi fel. 2. a treia formă a unor cuvinte de aceeaşi provenienţă, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. 3. (fiz.) multiplet din trei linii spectrale. 4. (mat.) mulţime ordonată având trei elemente. 5. obiectiv fotografic cu trei lentile. II. s. m. pl. trei fiinţe născute deodată de aceeaşi mamă; trigemeni (< fr. triplet)
Jocuri SPECIMÉN s. 1. fel, gen, mod, soi, specie, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme ...) 2. exemplu, model, mostră, probă, tip. (Dăm mai jos câteva ~ de ...)
Jocuri VIOÁRĂ¹ vióri f. Instrument muzical con-stând dintr-o cutie de rezonanţă pe care sunt întinse patru coarde, care produc sunete când se trece peste ele cu arcuşul (sau când sunt ciupite); violină. Concert pentru ~. [G.-D. vioarei; Sil. vi-oa-] /<lat. viola
Jocuri MEZOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la mezologie. [< fr. mésologique].
Jocuri IDROPIZÍE s.f. v. hidropizie.
Jocuri întortochére s. f., g.-d. art. întortochérii; pl. întortochéri
Jocuri DEZAVUÁ, dezavuéz, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer.
Jocuri MACHIÓR s. m. specialist în arta machiajului. (< fr. maquilleur)
Jocuri deciclizá vb., ind. prez.3 sg. deciclizeáză
Jocuri însceptrát, -ă, adj. (înv.) care ţine sceptrul.
Jocuri şleuít, -ă, adj. (reg.) 1. (despre drumuri) cu urme adânci lăsate de roţile vehiculelor. 2. (despre iarbă) cosită cu neregularităţi.
Jocuri TRANSMUTÁŢIE s.f. Transformare a unui element chimic în altul, fie prin bombardament cu corpusculi de mare energie, fie pe cale naturală. ♦ (P. ext.) Schimbare, transformare. ♦ Transmutaţie genetică = schimbare în ordinea liniară a genelor; transmutaţie radioactivă = dezintegrare radioactivă. [Gen. -iei. / cf. fr. transmutation, lat. transmutatio].
Jocuri HOLOFRÁSTIC, -Ă adj. (despre limbi) în care o frază este exprimată printr-un singur cuvânt. (< fr. holophrastique)
Jocuri FRĂSINÍŞ s. (BOT.) frăsinet.
Jocuri OBŢÍNE vb. tr. a dobândi, a primi. ♢ a realiza ceva. (după fr. obtenir, lat. obtinere)
Jocuri PREDESTINÁRE s. 1. v. fatalism. 2. v. soartă.
Jocuri MĂSLUÍ vb. v. falsifica.
Jocuri COSOROÁB//Ă ~e f. pop. 1) Element al unei construcţii, făcut din lemn, oţel sau beton, folosit ca piesă de rezistenţă; grindă. 2) fig. Vită slabă. [Sil. -roa-bă] /<ung. koszori