Mountain Bike - jocuri online

învăţá (-ţ, -át), vb. – 1. A deprinde, a obişnui. – 2. A instrui, a transmite cunoştinţe. – 3. A se instrui, a studia. – 4. A Învăţa pe de rost, a şti pe dinafară. – 5. A catehiza, a îndoctrina. – 6. A disciplina, a cuminţi. – 7. (Înv.) A porunci, a ordona. – 8. A sfătui. – Mr. (a)nveţ, (a)nveţare, megl. anveţ, anviţari, istr. (an)meţu. Lat. *invĭtiāre, de la vĭtium (Lexiconul de la Buda, Puşcariu 898; Candrea-Dens., 895; REW 4536; Densussianu, GS, II, 10; DAR), cf. it. invezzare, avvezare „a deprinde“ (calabr. ambizzari „a învăţa“), prov. envezar, v. fr. envoisier, v. cat. avesar (sp. anviso „înţelept, prudent“, cf. Berceo, Milagros, 14); pentru lat. *vĭtiāre, cf. port. vezar şi Gamillscheg , s. v. apprivoiser. Der. învăţat, adj. (instruit; s.m., savant, erudit, om cult); învăţăcel, s.m. (discipol, elev; ucenic), dim. de la cuvîntul anterior (ipoteza unui model germ. Lehrling › Lehrer, sugerată de DAR, nu pare necesară); învăţămînt, s.n. (învăţătură; domeniul şi activitatea de instruire şi educare) format ca fr. enseignement de la enseigner; învăţător, adj. (instructiv, care instruieşte); învăţător, s.m. (instructor, pedagog, institutor; astăzi, persoană care predă în primele clase şcolare; înv., sfetnic); învăţătoare, s.f. (femeie care predă în primele clase şcolare); învăţătoresc, adj. (de învăţător, didactic); învăţătorie, s.f. (rar. învăţătură); învăţ, s.n. (nărav, viciu; instrucţie, învăţătură; rar, sfat), deverbal de la învăţa; învăţătură, s.f. (instrucţiune; studiu, cultură, ştiinţă, înţelepciune; lecţie, povaţă; morală (de fabulă), concluzie moralizatoare; sfat; înv., poruncă); desvăţa, vb. (a dezobişnui); desvăţ, s.n. (acţiunea de a dezvăţa de un obicei prost).
Jocuri ADÉPT, -Ă s. m. f. membru al unei secte, al unui partid politic; partizan al unei teorii, doctrine, idei etc. (< fr. adepte, lat. adeptus)
Jocuri GĂINĂRÍŢ//Ă ~e f. Lucrătoare la o fermă de găini. /găinar + suf. ~iţă
Jocuri AUTOHTONÍSM s.n. Ansamblu de trăsături autohtone; p. ext. exagerare a trăsăturilor specifice unei colectivităţi naţionale. [Pr: a-u-] – Autohton + suf. -ism.
Jocuri NĂVÓD s. (PESCUIT) majă, (reg.) matulă, motorugă, plăvală.
Jocuri VERGELÚŞĂ, vergeluşe, s.f. Diminutiv al lui vergea; vergeluţă. – Vergea + suf. -uşă.
Jocuri pastelizánt adj. m., pl. pastelizánţi; f. sg. pastelizántă, pl. pastelizánte
Jocuri LANŢÉTĂ, lanţete, s.f. 1. Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăişuri foarte ascuţite, care foloseşte la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument în formă de lopăţică, cu care se netezesc şi se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. – Din germ. Lanzette, fr. lancette.
Jocuri arhieríe s. f. (sil. -hi-e-), art. arhiería, g.-d. art. arhieríei; pl. arhieríi, art. arhieríile
Jocuri NARATÍV adj. v. epic.
Jocuri PREOCUPÁT adj. 1. absorbit. (Un om ~.) 2. v. îngân-durat.
Jocuri STOMATÍT//Ă ~e f. Stare patologică constând în inflamarea mucoasei cavităţii bucale. /<fr. stomatite
Jocuri DESFERECÁ, desférec, vb. I. 1. Refl. (Despre roţi, p. ext. despre car; la pers. 3) A pierde şinele de fier. 2. Tranz. şi refl. A (se) desface din fiare, din cătuşe, din lanţuri. 3. Refl. (Despre pietrele de moară, la pers. 3) A-şi toci zimţii de pe feţele interioare, între care sunt zdrobite boabele. – Des¹- + fereca.
Jocuri readmonestá vb. (sil. re-ad-), ind. prez. 1 sg. readmonestéz, 3 sg. şi pl. readmonesteáză
Jocuri buşteán s. m., pl. buşténi
Jocuri GENUÍN adj. v. natural, pur, veritabil.
Jocuri ANGULÓS, -OÁSĂ, anguloşi, -oase, adj. (Rar.) Angular. – După fr. anguleux.
Jocuri VIBRÁNDO adv. (muz.) vibrând. (< it. vibrando)
Jocuri PENTAMÉR, -Ă adj. 1. (despre organe vegetale) format din cinci părţi sau elemente. 2. (despre insecte) cu tarsul divizat în cinci părţi. ♢ (despre fiinţe sau organe) cu simetrie rapidă în cinci părţi sau elemente. (< fr. pentamère)
Jocuri BIJUTERÍ//E ~i f. 1) Obiect confecţionat din metal nobil sau din piatră scumpă folosit ca podoabă; giuvaier. 2) la pl. Magazin în care se vând (şi se confecţionează) asemenea obiecte. 3) fig. Lucrare de proporţii şi forme relativ mici care se impune prin eleganţă şi prin minuţiozitatea detaliilor. [Art. bijuteria; G.-D. bijuteriei; Sil. -ri-e] /<fr. bijouterie
Jocuri kip s. m.
Jocuri pilotá vb., ind. prez. 1 sg. pilotéz, 3 sg. şi pl. piloteáză
Jocuri PONOSLUÍRE s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleve-teală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă.
Jocuri orbălţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. orbălţésc, imperf. 3 sg. orbălţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. orbălţeáscă
Jocuri DISPARÍŢI//E ~i f. Faptul de a dispărea (din viaţă din faţa ochilor, din actualitate). [Art. dispariţia; G.-D. dispariţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. disparition
Jocuri CLINGHERÍT s.n. Material preparat dintr-un amestec de azbest, cauciuc şi un liant mineral, folosit la fabricarea unor garnituri rezistente la temperaturi şi la presiuni înalte. – Din germ. Klingerit.
Jocuri PALEOTÉRIU s.m. Animal mamifer erbivor din era neozoică, asemănător cu tapirul. [Pron. -riu. / < fr. paléothérium, cf. gr. palaios – vechi, therion – fiară].
Jocuri BRĂDIŞÓR s. 1. v. brăduţ. 2. (Lycopodium selago) cornişor, (reg.) struţuşor.
Jocuri cáfer s. m., pl. cáferi
Jocuri SCABRÓS, -OÁSĂ adj. neruşinat; indecent, necuviincios. (< lat. scabrosus, fr. scabreux)