makos
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
SUPRAOMENÉSC adj. suprauman. (Face eforturi ~eşti.)
Jocuri MAGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la fenomenul de apariţie a magmei şi la produsele acesteia; de magmă, al magmei. ♢ Rocă magmatică = rocă rezultată din procesul de solidificare a magmei; rocă eruptivă. [Cf. fr. magmatique].
Jocuri radiocomándă s. f. (sil. -di-o-) comandă
Jocuri IODOFÓRM s.n. Substanţă solidă, de culoare galbenă cu miros caracteristic, neplăcut şi persistent, foarte puţin solubilă în apă, întrebuinţată în medicină ca antiseptic, anestezic, cicatrizant etc. – Din fr. iodoforme, germ. Iodoform.
Jocuri auí (sil. a-u-)/hăui (sil. hă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. auiésc/hăuiésc, imperf. 3 sg. auiá/hăuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. auiáscă/hăuiáscă
Jocuri POLIACÍD, poliacizi, s.m. Acid care conţine în moleculă mai mulţi atomi de hidrogen înlocuibili cu atomi de metal. [Pr.: -li-a-] – Din fr. polyacide.
Jocuri INTERESÁ vb. 1. a-l preocupa. (L-a ~ această problemă.) 2. v. informa. 3. v. conta. 4. v. îngriji. 5. v. căuta. 6. v. păsa. 7. v. privi.
Jocuri hămăít s. n., pl. hămăíturi
Jocuri MERÚ s. m. peşte teleosteean osos, cu carnea foarte apreciată, care poate atinge, în mările calde, 2 m lungime şi o greutate de 100 de kg. (< fr. mérou, sp. mero)
Jocuri A DIALO//GÁ ~ghéz intranz. A întreţine un dialog. [Sil. di-a-] /<fr. dialoguer
Jocuri poghircitúră, poghircitúri, s.f. (înv.) strângere, adunare a cerealelor sau a fructelor rămase după cules, poghircire.
Jocuri ANEMOHIDROCÓR, -Ă adj., s. f. (plantă) ale cărei seminţe sunt răspândite prin intermediul vântului şi al apei. (< fr. anémo-hydrochore)
Jocuri TRANŞÁRE s. rezolvare. (~ conflictului în favoarea sa.)
Jocuri CEAM ~uri n. Navă fluvială remorcată, fără punte, destinată pentru transportul încărcăturilor (mai ales piatră, nisip etc.). /<turc. çam
Jocuri MĂGULITÚRĂ s. v. flatare, linguşeală, linguşire, măguleală, măgulire.
Jocuri MISOGINÍSM s. misoginie.
Jocuri PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj., s.f. (Studiu) referitor la viitor, la evoluţia viitoare a societăţii prin analiza unor factori şi tendinţe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective.
Jocuri FOSFORILÁ vb. tr. a realiza fosforilarea. (< fr. phosphoryler)
Jocuri IMPERATÍV, -Ă, imperativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care ordonă; poruncitor. ♢ Mod imperativ (şi substantivat, n.) = mod verbal personal prin care se exprimă un ordin, o interdicţie, un sfat, un îndemn, o rugăminte etc. a subiectului. Propoziţie imperativă = propoziţie care exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte etc. 2. S.n. Necesitate categorică şi necondiţionată; obligaţie. ♢ Imperativ categoric = principiu (enunţat de Kant) după care obligaţia morală are un caracter absolut, necondiţionat, spre deosebire de cerinţele condiţionate ale vieţii cotidiene. – Din fr. impératif, lat. imperativus.
Jocuri LITOGRÁF, -Ă s.m. şi f. Specialist în litografie. [Cf. fr. lithographe].
Jocuri TERMOESTEZÍE s.f. Sensibilitate la variaţiile de temperatură, a cărei cercetare este importantă în anumite boli nervoase. [Gen. -iei. / < fr. thermo-esthésie, cf. gr. thermos – cald, aisthesis – senzaţie].
Jocuri DEMONSTRATÍV, -Ă adj. 1. care demonstrează, care serveşte pentru a demonstra; ilustrativ. o pronume ~ = pronume care arată locul în timp şi spaţiu al obiectului faţă de vorbitor; adjectiv ~ = adjectiv care indică depărtarea sau apropierea unui obiect; articol ~ = articol adjectival. 2. care manifestă, care arată ostentativ un sentiment, o atitudine etc. (< fr. démonstratif, lat. demonstrativus)
Jocuri TERRAMÁRA s. f. 1. locuinţă lacustră. 2. ridicătură de pământ, loc al unei foste aşezări de pământ rămasă din preistorie. (< it. terramara)
Jocuri DIFTÓNG s. m. emisiune vocalică din două sunete diferite (semivocală şi vocală) pronunţate în aceeaşi silabă. (< fr. diphtongue, lat. diphtonus, gr. diphtongos)
Jocuri ÎNCEŢOŞÁRE s.f. Faptul de a se înceţoşa. – V. înceţoşa.
Jocuri DIMINUTIVÁRE, diminutivări, s.f. (Lingv.) Acţiunea de a diminutiva şi rezultatul ei. – V. diminutiva.
Jocuri PRINŢ s. v. principe.
Jocuri RICERCÁTO adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) Ales, foarte elegant. [< it. ricercato].
Jocuri STURIÓN s. (IHT.) acipenserid, ganoid. (Morunul este un ~.)
Jocuri patrimoniál adj. m. (sil. -tri-, -ni-al), pl. patrimoniáli; f. sg. patrimoniálă, pl. patrimoniále
Jocuri MAGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la fenomenul de apariţie a magmei şi la produsele acesteia; de magmă, al magmei. ♢ Rocă magmatică = rocă rezultată din procesul de solidificare a magmei; rocă eruptivă. [Cf. fr. magmatique].
Jocuri radiocomándă s. f. (sil. -di-o-) comandă
Jocuri IODOFÓRM s.n. Substanţă solidă, de culoare galbenă cu miros caracteristic, neplăcut şi persistent, foarte puţin solubilă în apă, întrebuinţată în medicină ca antiseptic, anestezic, cicatrizant etc. – Din fr. iodoforme, germ. Iodoform.
Jocuri auí (sil. a-u-)/hăui (sil. hă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. auiésc/hăuiésc, imperf. 3 sg. auiá/hăuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. auiáscă/hăuiáscă
Jocuri POLIACÍD, poliacizi, s.m. Acid care conţine în moleculă mai mulţi atomi de hidrogen înlocuibili cu atomi de metal. [Pr.: -li-a-] – Din fr. polyacide.
Jocuri INTERESÁ vb. 1. a-l preocupa. (L-a ~ această problemă.) 2. v. informa. 3. v. conta. 4. v. îngriji. 5. v. căuta. 6. v. păsa. 7. v. privi.
Jocuri hămăít s. n., pl. hămăíturi
Jocuri MERÚ s. m. peşte teleosteean osos, cu carnea foarte apreciată, care poate atinge, în mările calde, 2 m lungime şi o greutate de 100 de kg. (< fr. mérou, sp. mero)
Jocuri A DIALO//GÁ ~ghéz intranz. A întreţine un dialog. [Sil. di-a-] /<fr. dialoguer
Jocuri poghircitúră, poghircitúri, s.f. (înv.) strângere, adunare a cerealelor sau a fructelor rămase după cules, poghircire.
Jocuri ANEMOHIDROCÓR, -Ă adj., s. f. (plantă) ale cărei seminţe sunt răspândite prin intermediul vântului şi al apei. (< fr. anémo-hydrochore)
Jocuri TRANŞÁRE s. rezolvare. (~ conflictului în favoarea sa.)
Jocuri CEAM ~uri n. Navă fluvială remorcată, fără punte, destinată pentru transportul încărcăturilor (mai ales piatră, nisip etc.). /<turc. çam
Jocuri MĂGULITÚRĂ s. v. flatare, linguşeală, linguşire, măguleală, măgulire.
Jocuri MISOGINÍSM s. misoginie.
Jocuri PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj., s.f. (Studiu) referitor la viitor, la evoluţia viitoare a societăţii prin analiza unor factori şi tendinţe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective.
Jocuri FOSFORILÁ vb. tr. a realiza fosforilarea. (< fr. phosphoryler)
Jocuri IMPERATÍV, -Ă, imperativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care ordonă; poruncitor. ♢ Mod imperativ (şi substantivat, n.) = mod verbal personal prin care se exprimă un ordin, o interdicţie, un sfat, un îndemn, o rugăminte etc. a subiectului. Propoziţie imperativă = propoziţie care exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte etc. 2. S.n. Necesitate categorică şi necondiţionată; obligaţie. ♢ Imperativ categoric = principiu (enunţat de Kant) după care obligaţia morală are un caracter absolut, necondiţionat, spre deosebire de cerinţele condiţionate ale vieţii cotidiene. – Din fr. impératif, lat. imperativus.
Jocuri LITOGRÁF, -Ă s.m. şi f. Specialist în litografie. [Cf. fr. lithographe].
Jocuri TERMOESTEZÍE s.f. Sensibilitate la variaţiile de temperatură, a cărei cercetare este importantă în anumite boli nervoase. [Gen. -iei. / < fr. thermo-esthésie, cf. gr. thermos – cald, aisthesis – senzaţie].
Jocuri DEMONSTRATÍV, -Ă adj. 1. care demonstrează, care serveşte pentru a demonstra; ilustrativ. o pronume ~ = pronume care arată locul în timp şi spaţiu al obiectului faţă de vorbitor; adjectiv ~ = adjectiv care indică depărtarea sau apropierea unui obiect; articol ~ = articol adjectival. 2. care manifestă, care arată ostentativ un sentiment, o atitudine etc. (< fr. démonstratif, lat. demonstrativus)
Jocuri TERRAMÁRA s. f. 1. locuinţă lacustră. 2. ridicătură de pământ, loc al unei foste aşezări de pământ rămasă din preistorie. (< it. terramara)
Jocuri DIFTÓNG s. m. emisiune vocalică din două sunete diferite (semivocală şi vocală) pronunţate în aceeaşi silabă. (< fr. diphtongue, lat. diphtonus, gr. diphtongos)
Jocuri ÎNCEŢOŞÁRE s.f. Faptul de a se înceţoşa. – V. înceţoşa.
Jocuri DIMINUTIVÁRE, diminutivări, s.f. (Lingv.) Acţiunea de a diminutiva şi rezultatul ei. – V. diminutiva.
Jocuri PRINŢ s. v. principe.
Jocuri RICERCÁTO adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) Ales, foarte elegant. [< it. ricercato].
Jocuri STURIÓN s. (IHT.) acipenserid, ganoid. (Morunul este un ~.)
Jocuri patrimoniál adj. m. (sil. -tri-, -ni-al), pl. patrimoniáli; f. sg. patrimoniálă, pl. patrimoniále






