King Of Power

şláier, şláiere, s.n. (reg.) 1. văl de mireasă. 2. pânza care se pune pe faţa mortului.
Jocuri FORMATÓR ~i m. Muncitor specializat în confecţionarea formelor de turnătorie. /a forma + suf. ~tor
Jocuri gărduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gărduiésc, imperf. 3 sg. gărduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gărduiáscă
Jocuri învăluíre s. f., g.-d. art. învăluírii; pl. învăluíri
Jocuri Particulă din compoziţia sângelui. Globula roşie.
Jocuri MAGOFONÍE s.f. Mare sărbătoare a perşilor, instituită în anul 522 î.e.n. în amintirea masacrării magilor de la Persepolis. [Gen. -iei. / < fr. magophonie, cf. gr. magos – mag, phonos – ucidere].
Jocuri CRUCÍŢĂ s. v. cruciuliţă.
Jocuri SACRALITÁTE s. v. sfinţenie.
Jocuri PIROBALÍSTICĂ s.f. Disciplină care studiază aruncarea proiectilelor prin arderea unor substanţe capabile să le dea impulsul necesar. [< fr. pyrobalistique].
Jocuri SEMIDEHISCÉNT, -Ă adj. (despre fructe) pe jumătate dehiscent. (< fr. semi-déhiscent)
Jocuri BURDUŞÍRE s. 1. v. îngrămădire. 2. v. coşcovire.
Jocuri COPTÚR//Ă ~i f. 1) Produs alimentar pregătit din aluat şi copt în cuptor. 2) pop. Rană cu puroi; bubă coaptă; abces. /<lat. coctura
Jocuri AMFINEURIÁN s. (ZOOL.) amfineură.
Jocuri AMFIBIÁN s. v. batracian.
Jocuri A PRILEJU//Í ~iésc tranz. (sentimente, trăiri, acţiuni etc.) A face să se producă printr-un prilej. Mi s-a ~it o călătorie. /prilej + suf. ~ui
Jocuri FAETÓN¹ s. n. 1. trăsură elegantă, înaltă şi uşoară, deschisă, pe arcuri, cu o singură banchetă, trasă de un cal. 2. şaretă cu patru roţi şi cu capotă pentru scaunul din faţă. ♢ autoturism asemănător cu o trăsură. (< fr. phaéton)
Jocuri CINEMÁTIC//Ă f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul mişcării corpurilor, indiferent de cauzele care produc mişcarea lor. ~a mecanismelor. [G.-D. cinematicii] /<fr. cinématique
Jocuri CĂŞUNÁ vb. v. cauza, pricinui, produce, provoca.
Jocuri IMPOPULARITÁTE s. f. caracterul, starea a ceea ce este impopular. (< fr. impopularité)
Jocuri scurteicár, scurteicári, s.m. (înv. şi reg.) persoană care confecţiona şi vindea scurteici.
Jocuri FURTUNÓS, -OÁSĂ, furtunoşi, -oase, adj. 1. Bântuit de furtună; fig. agitat, zbuciumat. 2. Fig. (Despre fiinţe şi acţiunile lor) Năvalnic, impetuos, violent. – Furtună + suf. -os.
Jocuri DALÁC s.n., s.m. 1. S.n. (Med.) Antrax. 2. S.m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie şi cu fructul o boabă neagră-albăstrie de mărimea unui bob de mazăre; frunzele acestei plante sunt întrebuinţate în popor pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). – Din tc. dalak „splină“.
Jocuri MÂNECÁR, mânecare, s.n. 1. Haină ţărănească scurtă, de stofă, de blană sau de pânză, cu sau fără mâneci. 2. Perniţă sau scândură îmbrăcată în pânză, pe care se calcă mânecile unei haine. – Mânecă + suf. -ar.
Jocuri PRĂGUŞÓR, prăguşoare, s.n. 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se aşază tacâmurile la masă. – Prag + suf. -uşor.
Jocuri candríu (-ie), adj. – 1. Cherchelit, ameţit, cu chef. – 2. Extravagant, singular. Origine incertă. După Graur 133, din ţig. kangeri „biserică“, datorită identificării ce se face de obicei în argou între „biserică“ şi „cîrciumă“, cf. biserică (Graur, BL, V, 223).
Jocuri DÂRDĂÍ vb. IV. v. dârdâi.
Jocuri MEDALIÓN s.n. În gastronomie, felie de formă rotundă sau ovală de carne (muşchi sau muşchiuleţ de viţel sau de porc), de piept de pasăre, de peşte, de crustacee sau de ficat de gâscă.
Jocuri TEL ~uri n. 1) Obiect de bucătărie, constând dintr-un arc în spirală cu mâner, folosit pentru a bate albuşurile de ou sau cremele. 2) Resort de sârmă folosit la mobila pe arcuri (canapele, fotolii). /<turc. tel
Jocuri despărţitór adj. m., pl. despărţitóri; f. sg. şi pl. despărţitoáre
Jocuri partenéră s. f., g.-d. art. partenérei; pl. partenére