Hover Tanks

împăturíre/împăturáre s. f., g.-d. art. împăturírii/împăturării; pl. împăturíri/împăturări
Jocuri PRÓVĂ s.f. v. proră.
Jocuri HELMÍNT¹ s. m. nume generic al viermilor paraziţi. (< fr. helminthe)
Jocuri FOTOCATALÍZ//Ă ~e f. Cataliză în care rolul catalizator il joacă lumina. /<fr. photocatalyse
Jocuri HELOFÍTĂ adj., s.f. (Plantă) care trăieşte cu partea inferioară în apă sau în nămol. [< fr. hélophyte].
Jocuri EXCESÍV adj., adv. 1. adj. v. exagerat. 2. adv. v. prea. 3. adj. abuziv, exagerat. (Un regim alimen-tar ~.) 4. adj. exagerat v. exorbitant. 5. adj. v. bolnăvicios. 6. adj. v. abuziv.
Jocuri telestereográf s. n. (sil. -re-o-graf; mf. -ste-), pl. telestereográfe
Jocuri ASOCIAŢIONÍSM s.n. Concepţie psihologică ce pune la baza vieţii sufleteşti asociaţia (4). [Pr.: -ci-a-ţi-o-] – Din fr. associationnisme.
Jocuri SUBÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial Care se produce într-un timp scurt şi pe neaşteptate; momentan şi imprevizibil; brusc. Moarte ~tă. /<fr. subit
Jocuri BULZÍŞ adv. (Reg.) Înghesuit unul lângă altul. – Bulz + suf. -iş.
Jocuri COMÚN ~ă (~i, ~e) 1) Care aparţine mai multor persoane. Casă ~ă. Pământ ~. 2) Care se face împreună; realizat de mai multe persoane; colectiv. Muncă ~ă. Operă ~ă. Acţiune ~ă. 3) Care aparţine tuturor; aflat în posesiunea tuturor; obştesc; colectiv. Bun ~. Interes ~. Voinţă ~ă. Drept ~. 4) Care nu se deosebeşte prin nimic; lipsit de originalitate; obişnuit; ordinar; banal; trivial; vulgar. Metodă ~ă. Figură ~ă. Stil ~. Manieră ~ă. ♢ În ~ împreună. A ieşi din ~ a se deosebi; a se distinge. /<fr. commun, lat. communis
Jocuri FISURÁT adj. v. spart.
Jocuri STROPUŞÓR, stropuşori, s.m. Stropuleţ. – Strop + suf. -uşor.
Jocuri REPREZENTÁN//T ~ţi m. Persoană au-torizată cu drept reprezentativ. ~ al maselor. /<fr. représentant
Jocuri DEZINFLAMÁ, dezinflaméz, vb. I. Tranz. şi refl. (Med.) A (se) dezumfla (1). – Dez- + inflama.
Jocuri STECLÍ vb. IV v. sticli.
Jocuri pregânjálă, pregânjéle, s.f. (reg.) tânjală.
Jocuri GRAŢIOZITÁTE s.f. (De obicei ironic) Bunăvoinţă politicoasă; amabilitate. ♦ Graţie. [Cf. lat. gratiositas, fr. gracieuseté].
Jocuri FRIULÁNĂ s.f. Ramură a limbii retoromane vorbită în nord-estul Italiei. ♢ (Adjectival) Limba friulană. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.
Jocuri SOCIOGENÉZĂ s. f. 1. procesul de trecere de la hoarda primitivă a antropoizilor la societatea umană. 2. denumire dată factorilor psihogeni de ordin social, care provoacă boli psihice. (< fr. sociogenèse)
Jocuri ZBÚCIUM ~uri n. 1) Stare de nelinişte sufletească; frământare; îngrijorare. 2) Agi-taţie zgomotoasă; învălmăşeală gălăgioasă; tumult. /v. a (se) zbuciuma
Jocuri vopseá s. f., art. vopseáua, g.-d. art. vopsélei; pl. vopséle / vopséluri, art. vopsélele / vopsélurile
Jocuri guríst s. m., pl. guríşti
Jocuri *bárjă s. f., art. bárja, g.-d. art. bárjei; pl. bárje
Jocuri IZOGEOTÉRMĂ s.f. Linie care uneşte pe o hartă meteorologică toate punctele terestre cu aceeaşi temperatură medie a solului; geoizotermă. [Pron. -ge-o-, var. isogeotermă s.f. / < fr. isogéotherme, cf. gr. isos – egal, lat. genus – gen].
Jocuri TAHIFRAZÍE s. f. vorbire foarte rapidă. (< fr. tachyphrasie)
Jocuri STRIÁ vb. tr. a executa striaţii pe suprafaţa unui obiect. (< fr. strier)
Jocuri sétbol s. n.
Jocuri ÎNVECINÁ vb. a se mărgini, (înv. şi reg.) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieşi, (înv.) a se răzeşi, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se ţărmuri. (Se ~ la sud cu ...)
Jocuri vânătoríme s. f., g.-d. art. vânătorímii