Gyroball
Ajungi cu bine in capatul opus.
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
LÍŞTAI adv. (Reg.) Întocmai, aidoma, exact. – Et. nec.
Jocuri CONCEPTUALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al conceptualismului. (<fr. conceptualiste)
Jocuri DIDÁCTICĂ, didactici, s.f. – V. didactic (2) [DEX'98]
Jocuri LIMBÁT2, -Ă adj. (herald.; despre păsări, animale) reprezentat cu limba scoasă, de obicei în smalţ. (după fr. langué)
Jocuri STRANGULÁRE, strangulări, s.f. Acţiunea de a (se) strangula şi rezultatul ei; strangulaţie. ♦ (Med.; pop.) Ocluziune intestinală. [Var.: ştranguláre s.f.] – V. strangula.
Jocuri balamá (-ále), s.f. – 1. Ţîţînă, şarnieră. – 2. Balama. Tc. balama (Şeineanu, II, 30; Lokotsch 173), de unde provin şi alb. bagljamë, bg., sb. baglama.
Jocuri A INSTITUÍ instítui tranz. (întreprinderi, asociaţii, societăţi, teorii etc.) A organiza pe un principiu nou (în mod oficial); a stabili; a constitui (prin lege). [Sil. in-sti-] /<fr. instituer, lat. instituere
Jocuri SCHEUNÁT s. v. schelălăit.
Jocuri A SUPĂRÁ súpăr tranz. 1) A face să se supere; a mânia. 2) A nu lăsa să lucreze normal sau să se odihnească în linişte. 3) (despre încălţăminte şi despre îmbrăcăminte) A incomoda la mişcare. Mă supără un pantof. /<lat. superare
Jocuri OXIGENÁRE s.f. Acţiunea de a (se) oxigena şi rezultatul ei. [< oxigena].
Jocuri CARBOHEMOGLOBÍNĂ s.f. Compus instabil, care se formează în sânge în proporţie foarte mică, din bioxid de carbon şi hemoglobină. [< fr. carbohémoglobine].
Jocuri SUPRACONDÚCŢIE, supraconducţii, s.f. (Fiz.) Supraconductibilitate. – Din fr. supraconduction.
Jocuri TAURUL-LUI-DUMNEZÉU s. v. caraban, nasicorn.
Jocuri PLĂMĂDÍT1 s.n. Plămădire. – V. plămădi.
Jocuri DOTÁL, -Ă, dotali, -e, adj. Care ţine de dotă, privitor la dotă. – Din fr. dotal, lat. dotalis.
Jocuri DELIBERATÍV, -Ă adj. Referitor la o deliberare, de deliberare. ♢ Vot deliberativ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. [Cf. fr. délibératif, lat. deliberativus].
Jocuri CHISNOVÁT, -Ă, chisnovaţi, -te, adj., s.m. şi f. (Reg.) (Om) poznaş, glumeţ, comic. – Et. nec.
Jocuri CONCERTÁNT, -Ă adj. Care concertează, care cântă un concert. ♢ Gen concertant = gen muzical dezvoltat în sec. XVII-XVIII ca urmare a perfecţionării instrumentelor şi a apariţiei concertului; domeniu de manifestare a virtuozităţii instrumentale întruchipate de un solist acompaniat de restul ansamblului; simfonie concertantă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au rolul dominant în orchestră; voce concertantă = voce principală într-un cor. [Cf. it. concertante, fr. concertant].
Jocuri REPRIMÍ vb. 1. v. reangaja. 2. a readmite. (A ~ în şcoală.)
Jocuri interferént adj. m., pl. interferénţi; f. sg. interferéntă, pl. interferénte
Jocuri HOLOTIMÍE s. f. rezonanţă continuă, dinamică a individului, prin care se acordează realitatea interioară cu cea exterioară la o tonalitate constantă. (< fr. holothymie)
Jocuri RIVÁLTĂ s.f. (Teatru) Şir de lumini de deasupra scenei, opus rampei. [< it. ribalta].
Jocuri CĂPĂŢÂNĂ s. v. butuc, cap.
Jocuri prerâurá, pers. 3 sg. prerâureáză, vb. I (înv.; despre ape curgătoare şi teritoriu) a scălda, a uda.
Jocuri hipnotísm s. n.
Jocuri PALUDÍSM s.n. Malarie. [< fr. paludisme, cf. lat. palus – mlaştină].
Jocuri spencúţă, spencúţe, s.f. (reg.) coş mic, folosit şi ca măsură de capacitate mai mică de 15 kg.
Jocuri PRECONCÉPŢIE s. v. prejudecată.
Jocuri FEBRILITÁTE s.f. Încordare, înfrigurare; activitate intensă. [Cf. fr. fébrilité].
Jocuri VIÓI adj. 1. v. sprinten. 2. ager, agil, isteţ, iute, repede, sprinten, (reg.) zburatic. (~ în mişcări.) 3. v. iute. 4. săltat, săltăreţ, sprinten, zglobiu, (rar) săltător. (Zborul ~ al rândunicii.) 5. v. vivace. 6. v. zburdalnic. 7. v. jucăuş.
Jocuri CONCEPTUALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al conceptualismului. (<fr. conceptualiste)
Jocuri DIDÁCTICĂ, didactici, s.f. – V. didactic (2) [DEX'98]
Jocuri LIMBÁT2, -Ă adj. (herald.; despre păsări, animale) reprezentat cu limba scoasă, de obicei în smalţ. (după fr. langué)
Jocuri STRANGULÁRE, strangulări, s.f. Acţiunea de a (se) strangula şi rezultatul ei; strangulaţie. ♦ (Med.; pop.) Ocluziune intestinală. [Var.: ştranguláre s.f.] – V. strangula.
Jocuri balamá (-ále), s.f. – 1. Ţîţînă, şarnieră. – 2. Balama. Tc. balama (Şeineanu, II, 30; Lokotsch 173), de unde provin şi alb. bagljamë, bg., sb. baglama.
Jocuri A INSTITUÍ instítui tranz. (întreprinderi, asociaţii, societăţi, teorii etc.) A organiza pe un principiu nou (în mod oficial); a stabili; a constitui (prin lege). [Sil. in-sti-] /<fr. instituer, lat. instituere
Jocuri SCHEUNÁT s. v. schelălăit.
Jocuri A SUPĂRÁ súpăr tranz. 1) A face să se supere; a mânia. 2) A nu lăsa să lucreze normal sau să se odihnească în linişte. 3) (despre încălţăminte şi despre îmbrăcăminte) A incomoda la mişcare. Mă supără un pantof. /<lat. superare
Jocuri OXIGENÁRE s.f. Acţiunea de a (se) oxigena şi rezultatul ei. [< oxigena].
Jocuri CARBOHEMOGLOBÍNĂ s.f. Compus instabil, care se formează în sânge în proporţie foarte mică, din bioxid de carbon şi hemoglobină. [< fr. carbohémoglobine].
Jocuri SUPRACONDÚCŢIE, supraconducţii, s.f. (Fiz.) Supraconductibilitate. – Din fr. supraconduction.
Jocuri TAURUL-LUI-DUMNEZÉU s. v. caraban, nasicorn.
Jocuri PLĂMĂDÍT1 s.n. Plămădire. – V. plămădi.
Jocuri DOTÁL, -Ă, dotali, -e, adj. Care ţine de dotă, privitor la dotă. – Din fr. dotal, lat. dotalis.
Jocuri DELIBERATÍV, -Ă adj. Referitor la o deliberare, de deliberare. ♢ Vot deliberativ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. [Cf. fr. délibératif, lat. deliberativus].
Jocuri CHISNOVÁT, -Ă, chisnovaţi, -te, adj., s.m. şi f. (Reg.) (Om) poznaş, glumeţ, comic. – Et. nec.
Jocuri CONCERTÁNT, -Ă adj. Care concertează, care cântă un concert. ♢ Gen concertant = gen muzical dezvoltat în sec. XVII-XVIII ca urmare a perfecţionării instrumentelor şi a apariţiei concertului; domeniu de manifestare a virtuozităţii instrumentale întruchipate de un solist acompaniat de restul ansamblului; simfonie concertantă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au rolul dominant în orchestră; voce concertantă = voce principală într-un cor. [Cf. it. concertante, fr. concertant].
Jocuri REPRIMÍ vb. 1. v. reangaja. 2. a readmite. (A ~ în şcoală.)
Jocuri interferént adj. m., pl. interferénţi; f. sg. interferéntă, pl. interferénte
Jocuri HOLOTIMÍE s. f. rezonanţă continuă, dinamică a individului, prin care se acordează realitatea interioară cu cea exterioară la o tonalitate constantă. (< fr. holothymie)
Jocuri RIVÁLTĂ s.f. (Teatru) Şir de lumini de deasupra scenei, opus rampei. [< it. ribalta].
Jocuri CĂPĂŢÂNĂ s. v. butuc, cap.
Jocuri prerâurá, pers. 3 sg. prerâureáză, vb. I (înv.; despre ape curgătoare şi teritoriu) a scălda, a uda.
Jocuri hipnotísm s. n.
Jocuri PALUDÍSM s.n. Malarie. [< fr. paludisme, cf. lat. palus – mlaştină].
Jocuri spencúţă, spencúţe, s.f. (reg.) coş mic, folosit şi ca măsură de capacitate mai mică de 15 kg.
Jocuri PRECONCÉPŢIE s. v. prejudecată.
Jocuri FEBRILITÁTE s.f. Încordare, înfrigurare; activitate intensă. [Cf. fr. fébrilité].
Jocuri VIÓI adj. 1. v. sprinten. 2. ager, agil, isteţ, iute, repede, sprinten, (reg.) zburatic. (~ în mişcări.) 3. v. iute. 4. săltat, săltăreţ, sprinten, zglobiu, (rar) săltător. (Zborul ~ al rândunicii.) 5. v. vivace. 6. v. zburdalnic. 7. v. jucăuş.










