Jocuri Online
Jocuri
Forum
Stiri
Înregistrare
Autentificare
Impuscaturi
Gandire
Actiune
Sport
Curse
DiverseFuzzy McFluffenstein 2
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
flămânjós, -oásă, adj. (reg., înv.) care este veşnic flămând.
Jocuri MIORLÁU interj. (se foloseşte pentru a imita miorlăitul pisicilor). /Onomat.
Jocuri INDIFERÉNŢĂ f. 1) Caracter indiferent. 2) Atitudine indiferentă; nepăsare. [G.-D. indiferenţei] /<fr. indifférence, lat. indifferentia
Jocuri DISÉCŢIE s. (ANAT.) disecare. (~ unui organ.)
Jocuri jihác s.n. (reg.) V. jihálă.
Jocuri BẤRNĂ, bârne, s.f. 1. Trunchi de copac (cojit şi făţuit cu barda) folosit în construcţii. 2. Aparat de gimnastică feminină, format dintr-o grindă de lemn lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălţime, pe care se execută exerciţii de echilibru. – Din sl. brŭvĩno.
Jocuri ETERÍSM s.n. (Med.) Stare patologică provocată de vaporii de eter. [< fr. éthérisme].
Jocuri AGLOSÍE s. f. absenţă congenitală a limbii. (< fr. aglosie)
Jocuri ANIMÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al animismului. (< fr. animiste)
Jocuri CEDÁ vb. I. tr. a abandona cuiva un bun, renunţând la dreptul de posesiune. ♢ a face o cesiune. II. intr. 1. a da cuiva dreptate; a-i recunoaşte superioritatea. ♢ (sport) a se recunoaşte învins, a înceta întrecerea. 2. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate. 3. (despre lucruri, elemente de construcţie) a nu rezista la apăsare, a se rupe. 4. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu. (< fr. céder, lat cedere)
Jocuri FONDÁŢIE s.f. v. fundaţie.
Jocuri corn-de-secáră v. córnul-secarei
Jocuri cosói, cosoáie, s.m. (reg.) 1. cuiul care prinde scaunul de osia carului sau căruţei. 2. (la pl.) cureluţe de nuiele de salcie, cu care se leagă cercurile de lemn pe buţi. 3. curea de gheată, şiret.
Jocuri PATERÍC, paterice, s.n. Colecţie de povestiri din viata vechilor călugări (trecuţi de Biserică în rândul sfinţilor); text care face parte dintr-o astfel de colecţie. – Din sl. paterikŭ.
Jocuri lingurár (obiect) s. n., pl. linguráre
Jocuri A necinsti ≠ a cinsti
Jocuri ALÚRĂ s.f. 1. Fel de a se mişca; mers, umblet; (rar) înfăţişare. 2. Mod de deplasare a unui animal. 3. Ritm în care se desfăşoară o acţiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive. 4. Mod în care se desfăşoară un eveniment, o întâmplare etc. – Din fr. allure.
Jocuri SLUGÓI s. (fig. depr.) lacheu. (E ~ al unui om influent.)
Jocuri NEÎNDURÁRE s. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neomenie, v. răutate.
Jocuri GOTCĂ-RÓŞIE s. v. găinuşă, ieruncă.
Jocuri CIOCOLATÍU, -ÍE, ciocolatii, adj. (Fam.) De culoarea ciocolatei. – Ciocolată + suf. -iu.
Jocuri BARÁRE s. 1. v. blocare. 2. v. zăgăzuire.
Jocuri CĂPÍŢĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plastă, porcan, (reg.) boaghe, por, porcănaş, porcoiaţă, porconeaţă, porculean, porculete, porculeţ, porcuţ, porşog, porşor, schirdă, (Olt.) clădiş, (Transilv. şi Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (~ de fân.)
Jocuri cecografíe s. f. (sil. -gra-), art. cecografía, g.-d. cecografíi, art. cecografíei
Jocuri TRA//C3 ~că (~ci, ~ce) m. şi f. Persoană care făcea parte din vechea populaţie a Traciei. /<lat. Thracus
Jocuri EFILÁ vb. I. tr., refl. (Franţuzism) A (se) subţia, a slăbi, a căpăta siluetă. ♦ tr. A rări, a fila părul cuiva. ♦ A destrăma o ţesătură (fir cu fir). [< fr. effiler].
Jocuri SCROBÍT adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megalo-man, mândru, orgolios, rigid, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos.
Jocuri LOCATÍV, -Ă I. adj. referitor la casele de închiriat. o valoare ~ă = valoare a unui imobil calculată pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin închiriere; spaţiu ~ = ansamblul încăperilor ocupate de cineva. II. s. n. caz al flexiunii nominale (în unele limbi), care arată locul unde se petrece acţiunea verbului. (< fr. locatif)
Jocuri AGRÁR adj. v. agricol.
Jocuri ANTIFÓN1, antifoane, s.n. Versete sau parafrazări din psalmi care sunt repetate de două coruri sau de două voci, ca şi cum şi-ar răspunde reciproc; cântare repetată de două coruri, la slujba bisericească. – Din sl. antifonŭ.
Jocuri MIORLÁU interj. (se foloseşte pentru a imita miorlăitul pisicilor). /Onomat.
Jocuri INDIFERÉNŢĂ f. 1) Caracter indiferent. 2) Atitudine indiferentă; nepăsare. [G.-D. indiferenţei] /<fr. indifférence, lat. indifferentia
Jocuri DISÉCŢIE s. (ANAT.) disecare. (~ unui organ.)
Jocuri jihác s.n. (reg.) V. jihálă.
Jocuri BẤRNĂ, bârne, s.f. 1. Trunchi de copac (cojit şi făţuit cu barda) folosit în construcţii. 2. Aparat de gimnastică feminină, format dintr-o grindă de lemn lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălţime, pe care se execută exerciţii de echilibru. – Din sl. brŭvĩno.
Jocuri ETERÍSM s.n. (Med.) Stare patologică provocată de vaporii de eter. [< fr. éthérisme].
Jocuri AGLOSÍE s. f. absenţă congenitală a limbii. (< fr. aglosie)
Jocuri ANIMÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al animismului. (< fr. animiste)
Jocuri CEDÁ vb. I. tr. a abandona cuiva un bun, renunţând la dreptul de posesiune. ♢ a face o cesiune. II. intr. 1. a da cuiva dreptate; a-i recunoaşte superioritatea. ♢ (sport) a se recunoaşte învins, a înceta întrecerea. 2. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate. 3. (despre lucruri, elemente de construcţie) a nu rezista la apăsare, a se rupe. 4. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu. (< fr. céder, lat cedere)
Jocuri FONDÁŢIE s.f. v. fundaţie.
Jocuri corn-de-secáră v. córnul-secarei
Jocuri cosói, cosoáie, s.m. (reg.) 1. cuiul care prinde scaunul de osia carului sau căruţei. 2. (la pl.) cureluţe de nuiele de salcie, cu care se leagă cercurile de lemn pe buţi. 3. curea de gheată, şiret.
Jocuri PATERÍC, paterice, s.n. Colecţie de povestiri din viata vechilor călugări (trecuţi de Biserică în rândul sfinţilor); text care face parte dintr-o astfel de colecţie. – Din sl. paterikŭ.
Jocuri lingurár (obiect) s. n., pl. linguráre
Jocuri A necinsti ≠ a cinsti
Jocuri ALÚRĂ s.f. 1. Fel de a se mişca; mers, umblet; (rar) înfăţişare. 2. Mod de deplasare a unui animal. 3. Ritm în care se desfăşoară o acţiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive. 4. Mod în care se desfăşoară un eveniment, o întâmplare etc. – Din fr. allure.
Jocuri SLUGÓI s. (fig. depr.) lacheu. (E ~ al unui om influent.)
Jocuri NEÎNDURÁRE s. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neomenie, v. răutate.
Jocuri GOTCĂ-RÓŞIE s. v. găinuşă, ieruncă.
Jocuri CIOCOLATÍU, -ÍE, ciocolatii, adj. (Fam.) De culoarea ciocolatei. – Ciocolată + suf. -iu.
Jocuri BARÁRE s. 1. v. blocare. 2. v. zăgăzuire.
Jocuri CĂPÍŢĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plastă, porcan, (reg.) boaghe, por, porcănaş, porcoiaţă, porconeaţă, porculean, porculete, porculeţ, porcuţ, porşog, porşor, schirdă, (Olt.) clădiş, (Transilv. şi Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (~ de fân.)
Jocuri cecografíe s. f. (sil. -gra-), art. cecografía, g.-d. cecografíi, art. cecografíei
Jocuri TRA//C3 ~că (~ci, ~ce) m. şi f. Persoană care făcea parte din vechea populaţie a Traciei. /<lat. Thracus
Jocuri EFILÁ vb. I. tr., refl. (Franţuzism) A (se) subţia, a slăbi, a căpăta siluetă. ♦ tr. A rări, a fila părul cuiva. ♦ A destrăma o ţesătură (fir cu fir). [< fr. effiler].
Jocuri SCROBÍT adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megalo-man, mândru, orgolios, rigid, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos.
Jocuri LOCATÍV, -Ă I. adj. referitor la casele de închiriat. o valoare ~ă = valoare a unui imobil calculată pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin închiriere; spaţiu ~ = ansamblul încăperilor ocupate de cineva. II. s. n. caz al flexiunii nominale (în unele limbi), care arată locul unde se petrece acţiunea verbului. (< fr. locatif)
Jocuri AGRÁR adj. v. agricol.
Jocuri ANTIFÓN1, antifoane, s.n. Versete sau parafrazări din psalmi care sunt repetate de două coruri sau de două voci, ca şi cum şi-ar răspunde reciproc; cântare repetată de două coruri, la slujba bisericească. – Din sl. antifonŭ.
