Jocuri Online
Jocuri
Forum
Stiri
Înregistrare
Autentificare
Impuscaturi
Gandire
Actiune
Sport
Curse
Diversefruity flip flop
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
DEMÉN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre oameni) Care are tulburări psihice grave; ieşit din minţi; nebun; alienat. /<fr. dément, lat. demens, ~ntis
Jocuri VIRTUALIZÁ vb. I. Tranz. A da un caracter virtual. [Pron. -tu-a-. / < virtual + -iza]
Jocuri BILDUNGSROMÁN, bildungsromane, s.n. (Lit.) Roman care prezintă procesul de formare a unui caracter (2). – Din germ. Bildungsroman.
Jocuri OGRĂDÁŞ, ogrădaşi, s.m. (Înv.) Persoană care slujea la o curte boierească. – Ogradă + suf. -aş.
Jocuri CONSTRINGÉNŢĂ s.f. Mărime fizică ce caracterizează sticlele optice din punctul de vedere al dispersiei luminii. [< fr. constringence].
Jocuri năprătít, -ă, adj. (reg.; despre boli) care copleşeşte, covârşeşte pe cineva.
Jocuri ANCORÓT, ancorote, s.n. Ancoră (1) mică folosită la ambarcaţiile uşoare. – Din it. ancorotto.
Jocuri spéţă s. f., g.-d. art. spéţei; pl. spéţe
Jocuri PATRONÍM s.n. Nume de familie. [< fr. patronyme].
Jocuri ECHIGRANULÁR, -Ă adj. (Despre roci, materiale etc.) Ale cărui cristale, granule au dimensiuni aproape egale. [Cf. lat. aequus – egal, granulum – granulă].
Jocuri variánţă s. f. (sil. -ri-an-), g.-d. art. variánţei
Jocuri TAXIDERMÍE s.f. Arta împăierii animalelor în vederea expunerii lor în muzeele de ştiinţe ale naturii. – Din fr. taxidermie.
Jocuri PUTUROŞÉNI//E ~i fam. 1) Caracter puturos. 2) Lucru sau fiinţă puturoasă. /puturos + suf. ~enie
Jocuri DEJÉCŢIE f. 1) Evacuare a materiilor fecale din organism. 2) Apă murdară provenită din industrie, care poluează apele naturale în care se scurge. [Art. dejecţia; G.-D. dejecţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dejection, lat. dejectio, ~onis
Jocuri amán interj. – Milostenie, iertare. – Mr., megl. aman. Tc. amán, din arab. amān (Şeineanu, II, 18; Lokotsch 66); cf. ngr. ἀμάν, alb., bg., fr. aman, sp. amán, ultimele direct din arab. Cf. aliman.
Jocuri !aerostátică (-ros-ta-/-ro-sta-) s. f., g.-d. aerostátici, art. aerostáticii
Jocuri AZBOCIMÉNT s.n. Material de construcţie obţinut dintr-un amestec de ciment cu fibre de azbest. [Acc. şi: azbocíment] – Azb[est] + ciment.
Jocuri GREN, grenuri, s.n. (Met.) Intensificare bruscă şi temporară a vântului, însoţită uneori de ploaie. – Din fr. grain [de vent].
Jocuri GORÚN s. v. moşmon.
Jocuri COMESÁN, -Ă s.m. şi f. v. comesean.
Jocuri TĂTĂÍŞĂ2 s.f. v. tătăiş.
Jocuri INDISPÚS, -Ă adj. prost dispus, supărat. ♢ uşor bolnav. ♢ (despre femei) care este în perioada de menstruaţie. (< indispune)
Jocuri CONSISTÁ vb. intr. a consta. (< fr. consister, lat. consistere)
Jocuri FIZIOCRÁTIC, -Ă, fiziocratici, -ce, adj. Care aparţine fiziocraţiei, privitor la fiziocraţie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratique.
Jocuri CARNÁT, -Ă adj. 1. (despre alimentaţie) compus din carne. 2. (bot.) de culoarea cărnii. (< fr. carné)
Jocuri PORTLÁND s.n. Ciment hidraulic obţinut prin calcinarea unui amestec artificial de argilă şi de cretă. [< fr. portland, cf. Portland – oraş în S.U.A.].
Jocuri brighidău s. n., art. brighidăul; pl. brighidáie
Jocuri SUBDIALÉCT, subdialecte, s.n. Ramificaţie teritorială a unei limbi, subordonată dialectului şi superioară graiului. [Pr.: -di-a-] – Sub1- + dialect.
Jocuri TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, vb. IV. Tranz. A contesta o afirmaţie, a nu recunoaşte ceva; a nega; a dezminţi. ♦ (Rar) A refuza. Iar ei îi tăgăduia această cerere (CORJAN). – Magh. tagadni.
Jocuri DUMINECEÁ s. (BOT.; Nymphaea lotus thermalis) dreţe, lotus, (reg.) gălbenele (pl.), scrântitoare.
Jocuri VIRTUALIZÁ vb. I. Tranz. A da un caracter virtual. [Pron. -tu-a-. / < virtual + -iza]
Jocuri BILDUNGSROMÁN, bildungsromane, s.n. (Lit.) Roman care prezintă procesul de formare a unui caracter (2). – Din germ. Bildungsroman.
Jocuri OGRĂDÁŞ, ogrădaşi, s.m. (Înv.) Persoană care slujea la o curte boierească. – Ogradă + suf. -aş.
Jocuri CONSTRINGÉNŢĂ s.f. Mărime fizică ce caracterizează sticlele optice din punctul de vedere al dispersiei luminii. [< fr. constringence].
Jocuri năprătít, -ă, adj. (reg.; despre boli) care copleşeşte, covârşeşte pe cineva.
Jocuri ANCORÓT, ancorote, s.n. Ancoră (1) mică folosită la ambarcaţiile uşoare. – Din it. ancorotto.
Jocuri spéţă s. f., g.-d. art. spéţei; pl. spéţe
Jocuri PATRONÍM s.n. Nume de familie. [< fr. patronyme].
Jocuri ECHIGRANULÁR, -Ă adj. (Despre roci, materiale etc.) Ale cărui cristale, granule au dimensiuni aproape egale. [Cf. lat. aequus – egal, granulum – granulă].
Jocuri variánţă s. f. (sil. -ri-an-), g.-d. art. variánţei
Jocuri TAXIDERMÍE s.f. Arta împăierii animalelor în vederea expunerii lor în muzeele de ştiinţe ale naturii. – Din fr. taxidermie.
Jocuri PUTUROŞÉNI//E ~i fam. 1) Caracter puturos. 2) Lucru sau fiinţă puturoasă. /puturos + suf. ~enie
Jocuri DEJÉCŢIE f. 1) Evacuare a materiilor fecale din organism. 2) Apă murdară provenită din industrie, care poluează apele naturale în care se scurge. [Art. dejecţia; G.-D. dejecţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dejection, lat. dejectio, ~onis
Jocuri amán interj. – Milostenie, iertare. – Mr., megl. aman. Tc. amán, din arab. amān (Şeineanu, II, 18; Lokotsch 66); cf. ngr. ἀμάν, alb., bg., fr. aman, sp. amán, ultimele direct din arab. Cf. aliman.
Jocuri !aerostátică (-ros-ta-/-ro-sta-) s. f., g.-d. aerostátici, art. aerostáticii
Jocuri AZBOCIMÉNT s.n. Material de construcţie obţinut dintr-un amestec de ciment cu fibre de azbest. [Acc. şi: azbocíment] – Azb[est] + ciment.
Jocuri GREN, grenuri, s.n. (Met.) Intensificare bruscă şi temporară a vântului, însoţită uneori de ploaie. – Din fr. grain [de vent].
Jocuri GORÚN s. v. moşmon.
Jocuri COMESÁN, -Ă s.m. şi f. v. comesean.
Jocuri TĂTĂÍŞĂ2 s.f. v. tătăiş.
Jocuri INDISPÚS, -Ă adj. prost dispus, supărat. ♢ uşor bolnav. ♢ (despre femei) care este în perioada de menstruaţie. (< indispune)
Jocuri CONSISTÁ vb. intr. a consta. (< fr. consister, lat. consistere)
Jocuri FIZIOCRÁTIC, -Ă, fiziocratici, -ce, adj. Care aparţine fiziocraţiei, privitor la fiziocraţie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratique.
Jocuri CARNÁT, -Ă adj. 1. (despre alimentaţie) compus din carne. 2. (bot.) de culoarea cărnii. (< fr. carné)
Jocuri PORTLÁND s.n. Ciment hidraulic obţinut prin calcinarea unui amestec artificial de argilă şi de cretă. [< fr. portland, cf. Portland – oraş în S.U.A.].
Jocuri brighidău s. n., art. brighidăul; pl. brighidáie
Jocuri SUBDIALÉCT, subdialecte, s.n. Ramificaţie teritorială a unei limbi, subordonată dialectului şi superioară graiului. [Pr.: -di-a-] – Sub1- + dialect.
Jocuri TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, vb. IV. Tranz. A contesta o afirmaţie, a nu recunoaşte ceva; a nega; a dezminţi. ♦ (Rar) A refuza. Iar ei îi tăgăduia această cerere (CORJAN). – Magh. tagadni.
Jocuri DUMINECEÁ s. (BOT.; Nymphaea lotus thermalis) dreţe, lotus, (reg.) gălbenele (pl.), scrântitoare.
