Frogger
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
ADÁGIO adv., s.n. 1. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) În tempo lent, rar. 2. S.n. (Parte dintr-o) compoziţie muzicală care se cântă într-un tempo lent. ♦ Prima parte lentă, executată de doi solişti, într-un balet clasic („pas de deux“). [Pr.: -gi-o] – Din it. adagio.
Jocuri CARTONÁJ s. n. 1. cartonare. 2. atelier unde se fac obiecte de carton. 3. obiect de carton. (< fr. cartonnage)
Jocuri clenódiu, clenódii, s.n. (reg., înv.) giuvaier, bijuterie.
Jocuri FILÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi filat; care poate căpăta formă de fir. /<it. filable
Jocuri FORMÁJ s. n. acţiunea de a da formă unui obiect manufacturat; formare. (< fr. formage)
Jocuri blasfémic adj. m., pl. blasfémici; f. sg. blasfémică, pl. blasfémice
Jocuri DETÚNET s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detună-tură, duduit, duduitură, trăsnet, trăs-nitură, vuiet.
Jocuri OAC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul broaştelor. [Var.: oácaca interj.] – Onomatopee.
Jocuri POLITEÍSM s.n. (op. m o n o t e i s m) Religie, credinţă care admite existenţa mai multor divinităţi. [Pron. -te-ism. / < fr. polythéisme, cf. gr. polys – numeros, theos – zeu].
Jocuri BÁHIC, -Ă I. adj. consacrat lui Bacus; de băutură, de chef. II. s. n. cântec de petrecere. III. s. m. picior metric (antic) dintr-o silabă scurtă şi două lungi. (< fr. bacchique, lat. bacchicus)
Jocuri MANAGÉR MENE-/ s. m. 1. cel care conduce o antrepriză, care gerează interesele unui sportiv sau ale unei echipe, care se ocupă cu organizarea şi cu chestiunile financiare ale competiţiilor; impresar. 2. exponent. (< engl. manager)
Jocuri pisáre s. f., g.-d. art. pisării; pl. pisări
Jocuri INTERFOLICULÁR, -Ă adj. Între (dintre) foliculi. [< inter- + folicular].
Jocuri MALÁR, malare, adj. (În sintagma) Os malar (şi substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase ale craniului, situate în părţile laterale ale feţei, dedesubtul orbitelor. – Din fr. malaire.
Jocuri úrnă s. f., g.-d. art. úrnei; pl. úrne
Jocuri serafímic adj. m., pl. serafímici; f. sg. serafímică, pl. serafímice
Jocuri TĂBUIÉŢ, tăbuieţe, s. n. Tăbâltoc1. – Ucr. toboleć.
Jocuri BĂLĂRÍ//E ~i f. 1) Buruiană mare şi stufoasă, care creşte pe terenuri necultivate. 2) Loc năpădit de asemenea buruieni. [Art. bălăria; G.-D. bălăriei] /Orig. nec.
Jocuri DEVIÉRE, devieri, s.f. Faptul de a devia. [Pr.: -vi-e-] – V. devia.
Jocuri FAMILIA DE CUVINTE
Jocuri MAIS s. v. porumb.
Jocuri SALIGENÍNĂ s. (FARM.) saligenol.
Jocuri CONSOLÁBIL, -Ă adj. care poate fi consolat. (< fr. consolable)
Jocuri A DISIMIL//Á ~éz tranz. (sunete ale vorbirii) A face să se disimileze. /<fr. dissimiler
Jocuri îndemână adv.
Jocuri FORMATÁ, formatez, vb. I. Tranz. (Inform.) A împărţi un disc în sectoare, conform unor specificaţii prescrise, astfel încât să poată fi stocate pe el diferite informaţii. – Din engl. format.
Jocuri mítră (organ, acoperământ al capului) s. f. (sil. -tră), g.-d. art. mítrei; pl. mítre
Jocuri pliroforíe s. f., art. pliroforía, g.-d. art. pliroforíei; pl. pliroforíi, art. pliroforíile
Jocuri FIREZÁR s. v. burghiaş.
Jocuri A SCÂRB//Í ~ésc tranz. 1) A face să se scârbească; a umple de scârbă; a amărî; a întrista; a mâhni; a posomorî. 2) A face să simtă scârbă, dezgust; a dezgusta; a îngreţoşa. /<sl. skrubéti
Jocuri CARTONÁJ s. n. 1. cartonare. 2. atelier unde se fac obiecte de carton. 3. obiect de carton. (< fr. cartonnage)
Jocuri clenódiu, clenódii, s.n. (reg., înv.) giuvaier, bijuterie.
Jocuri FILÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi filat; care poate căpăta formă de fir. /<it. filable
Jocuri FORMÁJ s. n. acţiunea de a da formă unui obiect manufacturat; formare. (< fr. formage)
Jocuri blasfémic adj. m., pl. blasfémici; f. sg. blasfémică, pl. blasfémice
Jocuri DETÚNET s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detună-tură, duduit, duduitură, trăsnet, trăs-nitură, vuiet.
Jocuri OAC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul broaştelor. [Var.: oácaca interj.] – Onomatopee.
Jocuri POLITEÍSM s.n. (op. m o n o t e i s m) Religie, credinţă care admite existenţa mai multor divinităţi. [Pron. -te-ism. / < fr. polythéisme, cf. gr. polys – numeros, theos – zeu].
Jocuri BÁHIC, -Ă I. adj. consacrat lui Bacus; de băutură, de chef. II. s. n. cântec de petrecere. III. s. m. picior metric (antic) dintr-o silabă scurtă şi două lungi. (< fr. bacchique, lat. bacchicus)
Jocuri MANAGÉR MENE-/ s. m. 1. cel care conduce o antrepriză, care gerează interesele unui sportiv sau ale unei echipe, care se ocupă cu organizarea şi cu chestiunile financiare ale competiţiilor; impresar. 2. exponent. (< engl. manager)
Jocuri pisáre s. f., g.-d. art. pisării; pl. pisări
Jocuri INTERFOLICULÁR, -Ă adj. Între (dintre) foliculi. [< inter- + folicular].
Jocuri MALÁR, malare, adj. (În sintagma) Os malar (şi substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase ale craniului, situate în părţile laterale ale feţei, dedesubtul orbitelor. – Din fr. malaire.
Jocuri úrnă s. f., g.-d. art. úrnei; pl. úrne
Jocuri serafímic adj. m., pl. serafímici; f. sg. serafímică, pl. serafímice
Jocuri TĂBUIÉŢ, tăbuieţe, s. n. Tăbâltoc1. – Ucr. toboleć.
Jocuri BĂLĂRÍ//E ~i f. 1) Buruiană mare şi stufoasă, care creşte pe terenuri necultivate. 2) Loc năpădit de asemenea buruieni. [Art. bălăria; G.-D. bălăriei] /Orig. nec.
Jocuri DEVIÉRE, devieri, s.f. Faptul de a devia. [Pr.: -vi-e-] – V. devia.
Jocuri FAMILIA DE CUVINTE
Jocuri MAIS s. v. porumb.
Jocuri SALIGENÍNĂ s. (FARM.) saligenol.
Jocuri CONSOLÁBIL, -Ă adj. care poate fi consolat. (< fr. consolable)
Jocuri A DISIMIL//Á ~éz tranz. (sunete ale vorbirii) A face să se disimileze. /<fr. dissimiler
Jocuri îndemână adv.
Jocuri FORMATÁ, formatez, vb. I. Tranz. (Inform.) A împărţi un disc în sectoare, conform unor specificaţii prescrise, astfel încât să poată fi stocate pe el diferite informaţii. – Din engl. format.
Jocuri mítră (organ, acoperământ al capului) s. f. (sil. -tră), g.-d. art. mítrei; pl. mítre
Jocuri pliroforíe s. f., art. pliroforía, g.-d. art. pliroforíei; pl. pliroforíi, art. pliroforíile
Jocuri FIREZÁR s. v. burghiaş.
Jocuri A SCÂRB//Í ~ésc tranz. 1) A face să se scârbească; a umple de scârbă; a amărî; a întrista; a mâhni; a posomorî. 2) A face să simtă scârbă, dezgust; a dezgusta; a îngreţoşa. /<sl. skrubéti








