Jocuri Online
Jocuri
Forum
Stiri
Înregistrare
Autentificare
Impuscaturi
Gandire
Actiune
Sport
Curse
DiverseExofusion 2
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
sainétă s. f., pl. sainéte
Jocuri DENSOGRÁF s. n. densometru înregistrator. (< germ. Densograph)
Jocuri OBSESÍV, -Ă adj. referitor la obsesie. ♢ (adv.) obsedant. (< fr. obsessif)
Jocuri DECALAMINÁJ s.n. (Rar) Decalaminare. [< fr. décalaminage].
Jocuri GENERATÍV, -Ă adj. Care generează, care permite generarea; referitor la generaţie. ♢ Gramatică generativă = gramatică bazată pe analiza regulilor de a forma fraze corecte într-o limbă. [< fr. génératif].
Jocuri nemâncáre s. f., g.-d. art. nemâncării
Jocuri poruncí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poruncésc, imperf. 3 sg. porunceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. porunceáscă
Jocuri IUDAIZÁ vb. I. tr. a practica ceremoniile iudaicilor, a adopta legea iudaică. II. refl. a se face evreu, a se converti la iudaism. (< fr. judaïsme)
Jocuri sfigmografíe s. f., art. sfigmografía, g.-d. art. sfigmografíei
Jocuri pătavăţ s.n. (reg.) piesă la războiul de ţesut; bărbătuş.
Jocuri LOIALÍSM s. n. fidelitate faţă de un regim (politic). (< fr. loyalisme)
Jocuri FERMIÉR, -Ă s. m. f. proprietar, arendaş al unei ferme1. (< fr. fermier)
Jocuri rotativístă s. f., pl. rotativíste
Jocuri REGENERATÍV, -Ă adj. Care are proprietatea de a regenera; regenerator. [< fr. régénératif].
Jocuri ÚNGERE s. v. lipire, mituială, mituire, şperţuială.
Jocuri IHTIÓRNIS, ihtiornişi, s.m. Pasăre fosilă de mărimea unui porumbel, cu aripi bine dezvoltate. [Pr.: -ti-or-] – Din fr. ichtyornis.
Jocuri HĂI1 interj. 1. (Reg.) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii şi vacile. – Onomatopee.
Jocuri DEPEIZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) depeiza şi rezultatul ei. [< depeiza].
Jocuri SÂRMĂ s. (înv. şi reg.) tel, (reg.) drot. (Loc împrejmuit cu ~.)
Jocuri DISCROMATÓPSIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de discromatopsie. (< fr. dyschromatopsique)
Jocuri SCRIITÚRĂ s. f. 1. modalitatea de a scrie o operă beletristică, de a realiza actul scrisului. ♢ artă scriitoricească. 2. aspect tehnic al unei compoziţii muzicale în raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical. (după fr. écriture)
Jocuri GLÁNDĂ s. 1. (ANAT.) glandă corticosu-prarenală = cortex suprarenal; glandă cu secreţie internă v. glandă endocrină; glandă endocrină = glandă cu secreţie internă; glandă genitală = gonadă; glandă pancreatică v. pancreas; glandă pineală v. epifiză; glandă pituitară v. hipofiză; glandă prostatică v. prostată; glandă sebacee = (pop.) glandă grăsoasă; glandă suprarenală = capsulă suprarenală. 2. glande nectarifere v. nectarii.
Jocuri CEREBROMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment cerebral. [Gen. -iei. / < fr. cérébromalacie].
Jocuri MORÁL, -Ă, morali, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. Care aparţine moralei, conduitei admise şi practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conţine o învăţătură; moralizator. 2. Care aparţine psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S.n. 1. Ansamblul facultăţilor sufleteşti şi spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziţie sufletească temporară care priveşte puterea, dorinţa, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultăţile. ♦ Curaj, tărie sufletească. ♢ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din lat. moralis, -e, fr. moral.
Jocuri ADIMENÍ vb. IV. v. ademeni.
Jocuri ORDURIÉR, -Ă adj. murdar, obscen. (< fr. ordurier)
Jocuri EXPIRÁRE s.f. Acţiunea de a expira şi rezultatul ei; expiraţie; săvârşire; împlinire. [< expira].
Jocuri DISC1 ~uri n. 1) Obiect rotund şi plat. ♢ ~de plug piesă care înlocuieşte brăzdarul la plug. ~ul lui Newton placă circulară împărţită în şapte sectoare ce reproduc culorile spectrului solar şi care, prin rotaţie rapidă, pare albă, demonstrând sinteza luminii albe. ~ de apel dispozitiv al aparatului telefonic automat, având rolul de a forma numărul de apel spre centrala automată. 2) Placă circulară şi plată, de o anumită greutate, folosită de atleţi pentru aruncări la distanţă. 3) Probă sportivă care se practică cu acest obiect. 4) Piesă de masă plastică sau de ebonită pe care sunt imprimate vibraţii ale vocii sau ale instrumentelor muzicale, pentru a fi reproduse; placă. 5) Semnal mobil, de formă circulară, care indică reducerea vitezei pe căile ferate. 6): ~ intervertebral cartilaj fibros situat între două vertebre. /<fr. disque, lat. discus
Jocuri înfrunţí, înfrunţésc, vb. IV (reg., înv.) a începe ceva fără a continua şi sfârşi.
Jocuri BERGAMÓTĂ s.f. Varietate de pere zemoase şi foarte gustoase. [Var. pergamută s.f. / < fr. bergamote, it. bergamotta < tc. beg-armâdè – pere pentru domnitori].
Jocuri DENSOGRÁF s. n. densometru înregistrator. (< germ. Densograph)
Jocuri OBSESÍV, -Ă adj. referitor la obsesie. ♢ (adv.) obsedant. (< fr. obsessif)
Jocuri DECALAMINÁJ s.n. (Rar) Decalaminare. [< fr. décalaminage].
Jocuri GENERATÍV, -Ă adj. Care generează, care permite generarea; referitor la generaţie. ♢ Gramatică generativă = gramatică bazată pe analiza regulilor de a forma fraze corecte într-o limbă. [< fr. génératif].
Jocuri nemâncáre s. f., g.-d. art. nemâncării
Jocuri poruncí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poruncésc, imperf. 3 sg. porunceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. porunceáscă
Jocuri IUDAIZÁ vb. I. tr. a practica ceremoniile iudaicilor, a adopta legea iudaică. II. refl. a se face evreu, a se converti la iudaism. (< fr. judaïsme)
Jocuri sfigmografíe s. f., art. sfigmografía, g.-d. art. sfigmografíei
Jocuri pătavăţ s.n. (reg.) piesă la războiul de ţesut; bărbătuş.
Jocuri LOIALÍSM s. n. fidelitate faţă de un regim (politic). (< fr. loyalisme)
Jocuri FERMIÉR, -Ă s. m. f. proprietar, arendaş al unei ferme1. (< fr. fermier)
Jocuri rotativístă s. f., pl. rotativíste
Jocuri REGENERATÍV, -Ă adj. Care are proprietatea de a regenera; regenerator. [< fr. régénératif].
Jocuri ÚNGERE s. v. lipire, mituială, mituire, şperţuială.
Jocuri IHTIÓRNIS, ihtiornişi, s.m. Pasăre fosilă de mărimea unui porumbel, cu aripi bine dezvoltate. [Pr.: -ti-or-] – Din fr. ichtyornis.
Jocuri HĂI1 interj. 1. (Reg.) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii şi vacile. – Onomatopee.
Jocuri DEPEIZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) depeiza şi rezultatul ei. [< depeiza].
Jocuri SÂRMĂ s. (înv. şi reg.) tel, (reg.) drot. (Loc împrejmuit cu ~.)
Jocuri DISCROMATÓPSIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de discromatopsie. (< fr. dyschromatopsique)
Jocuri SCRIITÚRĂ s. f. 1. modalitatea de a scrie o operă beletristică, de a realiza actul scrisului. ♢ artă scriitoricească. 2. aspect tehnic al unei compoziţii muzicale în raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical. (după fr. écriture)
Jocuri GLÁNDĂ s. 1. (ANAT.) glandă corticosu-prarenală = cortex suprarenal; glandă cu secreţie internă v. glandă endocrină; glandă endocrină = glandă cu secreţie internă; glandă genitală = gonadă; glandă pancreatică v. pancreas; glandă pineală v. epifiză; glandă pituitară v. hipofiză; glandă prostatică v. prostată; glandă sebacee = (pop.) glandă grăsoasă; glandă suprarenală = capsulă suprarenală. 2. glande nectarifere v. nectarii.
Jocuri CEREBROMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment cerebral. [Gen. -iei. / < fr. cérébromalacie].
Jocuri MORÁL, -Ă, morali, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. Care aparţine moralei, conduitei admise şi practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conţine o învăţătură; moralizator. 2. Care aparţine psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S.n. 1. Ansamblul facultăţilor sufleteşti şi spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziţie sufletească temporară care priveşte puterea, dorinţa, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultăţile. ♦ Curaj, tărie sufletească. ♢ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din lat. moralis, -e, fr. moral.
Jocuri ADIMENÍ vb. IV. v. ademeni.
Jocuri ORDURIÉR, -Ă adj. murdar, obscen. (< fr. ordurier)
Jocuri EXPIRÁRE s.f. Acţiunea de a expira şi rezultatul ei; expiraţie; săvârşire; împlinire. [< expira].
Jocuri DISC1 ~uri n. 1) Obiect rotund şi plat. ♢ ~de plug piesă care înlocuieşte brăzdarul la plug. ~ul lui Newton placă circulară împărţită în şapte sectoare ce reproduc culorile spectrului solar şi care, prin rotaţie rapidă, pare albă, demonstrând sinteza luminii albe. ~ de apel dispozitiv al aparatului telefonic automat, având rolul de a forma numărul de apel spre centrala automată. 2) Placă circulară şi plată, de o anumită greutate, folosită de atleţi pentru aruncări la distanţă. 3) Probă sportivă care se practică cu acest obiect. 4) Piesă de masă plastică sau de ebonită pe care sunt imprimate vibraţii ale vocii sau ale instrumentelor muzicale, pentru a fi reproduse; placă. 5) Semnal mobil, de formă circulară, care indică reducerea vitezei pe căile ferate. 6): ~ intervertebral cartilaj fibros situat între două vertebre. /<fr. disque, lat. discus
Jocuri înfrunţí, înfrunţésc, vb. IV (reg., înv.) a începe ceva fără a continua şi sfârşi.
Jocuri BERGAMÓTĂ s.f. Varietate de pere zemoase şi foarte gustoase. [Var. pergamută s.f. / < fr. bergamote, it. bergamotta < tc. beg-armâdè – pere pentru domnitori].
