Jocuri Online
Jocuri
Forum
Stiri
Înregistrare
Autentificare
Impuscaturi
Gandire
Actiune
Sport
Curse
DiverseDune Buggy
Fa cascadorii sa castigi puncte.
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
NĂVRĂPÍ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.
Jocuri SECHÉSTRU s. n. 1. măsură de asigurare ordonată de organele judiciare sau financiare, constând în aplicarea de sigiliu sau dare în păstrare unei terţe persoane a bunurilor unui inculpat sau debitor. ♢ măsură excepţională de administrare forţată sau de supraveghere adoptată de un stat beligerant faţă de un bun al inamicului în vederea conservării acestuia. ♢ reţinere a unei nave de către un stat, cu privire la care există un litigiu, până la soluţionarea acestuia. 2. fragment osos rămas în ţesuturi după o fractură sau infecţie a osului. ♢ ţesut necrozat. (< fr. séquestre, lat. sequestrum)
Jocuri ABSTRÁGE vb. III tr. A judeca, a considera izolat, a desprinde dintr-un context. [< lat. abstrahere, cf. fr. abstraire, după trage].
Jocuri APLANOGAMÉT s. m. gamet neciliat, fără mobilitate. (< fr. aplanogamète)
Jocuri emfizém s. n., pl. emfizéme
Jocuri RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (şi fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + suf. -ător.
Jocuri STRATIGRÁF2, -Ă s. m. f. specialist în stratigrafie. (< stratigrafie)
Jocuri DILUVIÁN, -Ă, diluvieni, -e, adj. Care ţine de diluviu, provenit din diluviu, de diluviu. ♦ (Geol.; substantivat, n.) Pleistocen. [Pr.: -vi-an] – Din fr. diluvien.
Jocuri ALBUMÓZĂ s.f. Polipeptidă solubilă în apă, care apare în timpul digestiei gastrice ca rezultat al acţiunii pepsinei asupra protidelor alimentare. [< fr. albumose].
Jocuri SINCROCICLOTRÓN s.n. Ciclotron în care defazarea datorită creşterii masei este compensată prin modularea frecvenţei potenţialului accelerator. [< fr. synchrocyclotron].
Jocuri AUTOCORÍE s. f. răspândire a seminţelor prin mijloace proprii ale plantei. (< fr. autochorie)
Jocuri CRONOTRÓP, -Ă adj. (fiziol.) referitor la regularitatea şi frecvenţa unui ritm. (< fr. chronotrope)
Jocuri stalagmítă s. f., pl. stalagmíte
Jocuri roátă (cerc) s. f., g.-d. art. róţii; pl. roţi (în expr. şi roáte)
Jocuri PAPAGALÍŢĂ, papagaliţe, s.f. (Rar) Femela papagalului. – Papagal + suf. -iţă.
Jocuri SÍMPLU adj. 1. format dintr-un singur element sau din elemente omogene; care nu se poate împărţi în elemente diferite. ♢ (s. n.) partidă de tenis între doi jucători; single (1). 2. care nu este complicat, uşor de făcut, de înţeles. ♢ (gram.) timp ~ = timp al verbului care se conjugă fără auxiliar. 3. care este într-un singur plan; care se petrece o singură dată. 4. (despre oameni) lipsit de rafinament, de afectare; modest, sincer. ♢ lipsit de cultură. (< fr. simple)
Jocuri INTERSTÍŢIU, interstiţii, s.n. Spaţiu (gol) situat între părţile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porţiune din suprafaţa lor, fără a se atinge; luft. – Din fr. interstice, lat. interstitium.
Jocuri FOT, foţi, s.m. Unitate de măsură a iluminării, reprezentând iluminarea unei suprafeţe de un centimetru pătrat care primeşte fluxul de un lumen repartizat uniform. – Din fr. phot.
Jocuri MONTATÓR ~i m. Persoană specializată în lucrări de montare. /a monta + suf. ~tor
Jocuri hipoaciditáte s. f. (sil. -po-a-), g.-d. art. hipoacidităţii
Jocuri FÁPTNIC s. v. garanţă, otrăţel, paţachină, roibă.
Jocuri BISERICÉŞTE adv. (Rar) Ca la biserică. – Biserică + suf. -eşte.
Jocuri PROTACTÍNIU s.n. Element chimic metalic, alb-cenuşiu, strălucitor, radioactiv, izotop al uraniului. – Din fr. protactinium, germ. Protaktinium.
Jocuri jián (locuitor) s. m., pl. jiéni
Jocuri telefotografiére s. f. fotografiere
Jocuri SOMATOTROPÍSM s. n. (bot.) influenţa nemijlocită a substratului asupra creşterii organismelor. (< fr. somatotropisme)
Jocuri ÎNVINGĂTÓR adj., s. v. victorios.
Jocuri GÂŢĂ, gâţe, s.f. (Reg.) Cosiţă. ♦ Panglică sau şiret care se împleteşte la capătul cosiţelor.
Jocuri CUSÚT s.n. Acţiunea de a coase; operaţie de prindere prin coasere a unor ţesături sau bucăţi de piele. ♦ (Reg.; concr.) Cusătură (2). ♦ Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. ♢ Maşină de cusut = maşină folosită pentru coaserea confecţiilor, încălţămintei etc. – V. coase.
Jocuri lutişór s. n.
Jocuri SECHÉSTRU s. n. 1. măsură de asigurare ordonată de organele judiciare sau financiare, constând în aplicarea de sigiliu sau dare în păstrare unei terţe persoane a bunurilor unui inculpat sau debitor. ♢ măsură excepţională de administrare forţată sau de supraveghere adoptată de un stat beligerant faţă de un bun al inamicului în vederea conservării acestuia. ♢ reţinere a unei nave de către un stat, cu privire la care există un litigiu, până la soluţionarea acestuia. 2. fragment osos rămas în ţesuturi după o fractură sau infecţie a osului. ♢ ţesut necrozat. (< fr. séquestre, lat. sequestrum)
Jocuri ABSTRÁGE vb. III tr. A judeca, a considera izolat, a desprinde dintr-un context. [< lat. abstrahere, cf. fr. abstraire, după trage].
Jocuri APLANOGAMÉT s. m. gamet neciliat, fără mobilitate. (< fr. aplanogamète)
Jocuri emfizém s. n., pl. emfizéme
Jocuri RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (şi fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + suf. -ător.
Jocuri STRATIGRÁF2, -Ă s. m. f. specialist în stratigrafie. (< stratigrafie)
Jocuri DILUVIÁN, -Ă, diluvieni, -e, adj. Care ţine de diluviu, provenit din diluviu, de diluviu. ♦ (Geol.; substantivat, n.) Pleistocen. [Pr.: -vi-an] – Din fr. diluvien.
Jocuri ALBUMÓZĂ s.f. Polipeptidă solubilă în apă, care apare în timpul digestiei gastrice ca rezultat al acţiunii pepsinei asupra protidelor alimentare. [< fr. albumose].
Jocuri SINCROCICLOTRÓN s.n. Ciclotron în care defazarea datorită creşterii masei este compensată prin modularea frecvenţei potenţialului accelerator. [< fr. synchrocyclotron].
Jocuri AUTOCORÍE s. f. răspândire a seminţelor prin mijloace proprii ale plantei. (< fr. autochorie)
Jocuri CRONOTRÓP, -Ă adj. (fiziol.) referitor la regularitatea şi frecvenţa unui ritm. (< fr. chronotrope)
Jocuri stalagmítă s. f., pl. stalagmíte
Jocuri roátă (cerc) s. f., g.-d. art. róţii; pl. roţi (în expr. şi roáte)
Jocuri PAPAGALÍŢĂ, papagaliţe, s.f. (Rar) Femela papagalului. – Papagal + suf. -iţă.
Jocuri SÍMPLU adj. 1. format dintr-un singur element sau din elemente omogene; care nu se poate împărţi în elemente diferite. ♢ (s. n.) partidă de tenis între doi jucători; single (1). 2. care nu este complicat, uşor de făcut, de înţeles. ♢ (gram.) timp ~ = timp al verbului care se conjugă fără auxiliar. 3. care este într-un singur plan; care se petrece o singură dată. 4. (despre oameni) lipsit de rafinament, de afectare; modest, sincer. ♢ lipsit de cultură. (< fr. simple)
Jocuri INTERSTÍŢIU, interstiţii, s.n. Spaţiu (gol) situat între părţile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porţiune din suprafaţa lor, fără a se atinge; luft. – Din fr. interstice, lat. interstitium.
Jocuri FOT, foţi, s.m. Unitate de măsură a iluminării, reprezentând iluminarea unei suprafeţe de un centimetru pătrat care primeşte fluxul de un lumen repartizat uniform. – Din fr. phot.
Jocuri MONTATÓR ~i m. Persoană specializată în lucrări de montare. /a monta + suf. ~tor
Jocuri hipoaciditáte s. f. (sil. -po-a-), g.-d. art. hipoacidităţii
Jocuri FÁPTNIC s. v. garanţă, otrăţel, paţachină, roibă.
Jocuri BISERICÉŞTE adv. (Rar) Ca la biserică. – Biserică + suf. -eşte.
Jocuri PROTACTÍNIU s.n. Element chimic metalic, alb-cenuşiu, strălucitor, radioactiv, izotop al uraniului. – Din fr. protactinium, germ. Protaktinium.
Jocuri jián (locuitor) s. m., pl. jiéni
Jocuri telefotografiére s. f. fotografiere
Jocuri SOMATOTROPÍSM s. n. (bot.) influenţa nemijlocită a substratului asupra creşterii organismelor. (< fr. somatotropisme)
Jocuri ÎNVINGĂTÓR adj., s. v. victorios.
Jocuri GÂŢĂ, gâţe, s.f. (Reg.) Cosiţă. ♦ Panglică sau şiret care se împleteşte la capătul cosiţelor.
Jocuri CUSÚT s.n. Acţiunea de a coase; operaţie de prindere prin coasere a unor ţesături sau bucăţi de piele. ♦ (Reg.; concr.) Cusătură (2). ♦ Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. ♢ Maşină de cusut = maşină folosită pentru coaserea confecţiilor, încălţămintei etc. – V. coase.
Jocuri lutişór s. n.
