Downhill Jumps

prăpăsténie s. f. (sil. -ni-e), art. prăpăsténia (sil. -ni-a), g.-d. art. prăpăsténiei; pl. prăpăsténii, art. prăpăsténiile (sil. -ni-i-)
Jocuri TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV. 1. Tranz. A face cumpărături; a cumpăra. 2. Refl. recipr. A se tocmi (1); p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înţelegere. [Prez. ind. şi: tấrgui] – Din sl. trŭgovati.
Jocuri desinénţă s. f., g.-d. art.desinénţei; pl. desinénţe
Jocuri corénie (-ii), s.f. – 1. Origine, început. – 2. Obîrşie, neam, familie. Sl. korenĭ „rădăcină“. Sec. XVIII, înv.
Jocuri CILINDRÁRE, cilindrări, s.f. Acţiunea de a cilindra şi rezultatul ei. – V. cilindra.
Jocuri cerínţă s. f., g.-d. art. cerínţei; pl. cerínţe
Jocuri INCOERÉNŢĂ, incoerenţe, s.f. Lipsă de legătură logică (în gândire sau acţiune). [Pr.: -co-e-. – Var.: incoherénţă s.f.] – Din fr. incohérence.
Jocuri MICROSOCIOLÓG, -Ă s.m. şi f. Reprezentant, adept al microsociologiei. [Pron. -ci-o-. / cf. fr. microsociologue].
Jocuri PREINDEXÁRE s. f. (inform.) proces de calcul al unei adrese în care indexarea se efectuează înaintea evaluării adresei. (după engl. preindexing)
Jocuri ŞUBREZEÁLĂ s. slăbiciune. (~ construcţiei.)
Jocuri HIDROIZOLÁRE, hidroizolări, s.f. Acţiunea de a hidroizola şi rezultatul ei. [Pr.: -dro-i-] – V. hidroizola.
Jocuri EPITELIZÁRE, epitelizări, s.f. Acoperire cu epiteliu a unei plăgi traumatice sau operatorii. – Din epiteliu.
Jocuri EUNUCOIDÍSM s.n. Insuficienţă testiculară. ♢ Eunucoidism feminin = Insuficientă maturaţie ovariană la pubertate. [Pron. e-u-nu-co-i-. / < fr. eunuchoïdisme].
Jocuri ULTERIÓR, -OÁRĂ adj. Care are loc, care se face, care se produce mai târziu, după un alt eveniment; posterior. [Pron. -ri-or. / < fr. ultérieur, cf. lat. ulterior – comparativ al lui ultra].
Jocuri RÓINI//C ~că (~ci, ~ce) rar Care se mişcă de colo până colo, ca un roi; care se află în mişcare. /roi + suf. ~nic
Jocuri MIGRÁŢIE s.f. v. migraţiune.
Jocuri DEZIRÁBIL, -Ă adj. (Franţuzism) Care merită să fie dorit; de dorit. [< fr. désirable].
Jocuri NAZAREÉNI s.m. pl. 1. Denumire dată de evrei primilor creştini. 2. Adepţi ai unei secte de fanatici creştini din Ungaria din sec. XIX. 3. Grup de pictori germani instalaţi la Roma la începutul sec. XIX, care se inspirau din idealismul naiv al primitivilor italieni. [Pron. -re-eni, sg. nazareean. / < fr. nazaréens].
Jocuri MODALIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Mod de a acţiona în vederea realizării unui anumit scop; manieră; procedeu; metodă; mijloc. 2) log. Caracter necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăţi. 3) gram. Atitudine, apreciere a vorbitorului faţă de cele comunicate. /<fr. modalité
Jocuri INSTITUŢIONÁL, -Ă adj. Referitor la instituţii. [Pron. -ţi-o-. / cf. fr. institutionnel].
Jocuri LIMÓNIE s. v. lămâie.
Jocuri antiteátru s. n. → teatru
Jocuri ECLAMPSÍE s.f. Boală care se manifestă la lăuze şi la gravide prin pierderea cunoştinţei, crampe şi spasme violente. ♢ Eclampsie puerilă = boală care se manifestă la copii datorită unei tulburări a glandei tiroide. [Gen. -iei. / < fr. éclampsie, cf. gr. eklampsis].
Jocuri PÁCOSTE, pacoste, s.f. 1. Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferinţe; situaţie în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă. 2. Fiinţă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferinţe. – Din sl. pakostĩ.
Jocuri torént s. n./s. m., pl. torénte/torénţi
Jocuri ISTORIOGRAFÍE s. f. 1. ştiinţă auxiliară a istoriei care studiază dezvoltarea cunoştinţelor, perfecţionarea metodelor de cercetare, scrierile istorice, ştiinţa istoriei (2). 2. totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumită ţară sau epocă; totalitatea lucrărilor istorice referitoare la o problemă. (< fr. historiographie)
Jocuri CENTI-, -CÉNT elem. „o sută, a suta parte“. (< fr. centi-, cf. lat, centum, sută)
Jocuri scúfă s. f., g.-d. art. scúfei; pl. scúfe
Jocuri CROMATURÍE s.f. (Med.) Coloraţie anormală a urinei. [Gen. -iei. / cf. gr. chroma – culoare, ouron – urină].
Jocuri sílă s. f., g.-d. art. sílei; (constrângeri) pl. síle