Dodo Hunt
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
încorsetá vb., ind. prez. 1 sg. încorsetéz, 3 sg. şi pl. încorseteáză
Jocuri congruént adj. m. (sil. -gru-ent), pl. congruénţi; f. sg. congruéntă, pl. congruénte
Jocuri ABATERE s.f. (Mold.) Înclinaţie, vocaţie, aptitudine. Să cerce buni dascali, să-i înveţe legea şi alte învăţături şi meşteşu<gu>ri, după abaterea lor. BUGOAVNĂ 1775, 43V. Etimologie: abate. Vezi şi abătut.
Jocuri şarlatán s. m., pl. şarlatáni
Jocuri VÁRGĂ s. v. baghetă, beţişor.
Jocuri sărutătúră, sărutătúri, s.f. (înv.) 1. salut. 2. sărutare insistentă, de lungă durată.
Jocuri UNICÁT s.n. Unicul exemplar (al unui act, al unui obiect etc.). ♢ Unicat artistic = calitate a unei opere de artă de a fi unică, inimitabilă şi irepetabilă. ♦ Primul exemplar dintr-un act. [< germ. Unikat].
Jocuri dezáburi vb. → aburi
Jocuri pitulárca s.f. art. sg. (reg.; în expr.) de-a pitularca = de-a baba oarba.
Jocuri VANILÍNĂ f. Substanţă cu miros plăcut, extrasă din fructele de vanilie sau preparată pe cale sintetică şi folosită drept condiment în industria alimentară. [G.-D. vanilinei] /<fr. vanilline
Jocuri PENTÓZĂ s. f. denumire generică dată ozelor cu cinci atomi de carbon în moleculă. (< fr. pentose)
Jocuri PLÁŞCĂ s. v. creţişoară, cuirasă, hlamidă, mantie, năpastă, platoşă, prostovol, răsplată, recompensă.
Jocuri AGÁM ~ă (~i, ~e) (despre unele plante şi animale inferioare) Care se înmulţeşte pe cale asexuată. /<fr. agame
Jocuri mastél, mastéle, s.n. (reg.) ciubăr.
Jocuri DESCONSIDERÁŢIE, desconsideraţii, s.f. Desconsiderare. [Var.: desconsideraţiúne s.f.] – După fr. déconsidération.
Jocuri nestructurát adj. m., pl. nestructuráţi; f. sg. nestructurátă, pl. nestructuráte
Jocuri coercibilitáte s. f., g.-d. art. coercibilităţii
Jocuri ŢÂŞTI-BÂŞTI s.m. invar. (Fam.) Om de statură mică, slab şi care nu are astâmpăr. ♦ Om (tânăr) neînsemnat. – Formaţie onomatopeică de la ţâşti.
Jocuri Ofertă ≠ cerere
Jocuri AUTODEPANATÓR s. m. depanator auto. (< auto2 + depanator)
Jocuri OPALESCÉNŢĂ f. fiz. Caracter opalescent; aspect de opal. [G.-D. opalescenţei] /<fr. opalescence
Jocuri paternál adj. m., pl. paternáli; f. sg. paternálă, pl. paternále
Jocuri NIVÉLĂ s.f. v. nivel.
Jocuri pristăvíe, pristăvíi, s.f. (înv.) funcţia de pristav.
Jocuri cebocefalíe s. f., g.-d. art. cebofalíei
Jocuri solilocá vb., ind. prez. 1 solilochéz, 3 sg. şi pl. solilocheáză
Jocuri MAROCHÍNĂ s.f. v. marochin.
Jocuri campadúră (-ri), s.f. – Fumar. Origine necunoscută. Este cuvînt folosit puţin, şi chiar incert.
Jocuri VALÓN, -Ă, valoni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază (de limbă romanică) a sudului Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine sudului Belgiei sau valonilor (1), privitor la sudul Belgiei sau la populaţia lui. – Din fr. wallon, germ. Wallone.
Jocuri METÁLIC adj. (înv.) metalicesc.
Jocuri congruént adj. m. (sil. -gru-ent), pl. congruénţi; f. sg. congruéntă, pl. congruénte
Jocuri ABATERE s.f. (Mold.) Înclinaţie, vocaţie, aptitudine. Să cerce buni dascali, să-i înveţe legea şi alte învăţături şi meşteşu<gu>ri, după abaterea lor. BUGOAVNĂ 1775, 43V. Etimologie: abate. Vezi şi abătut.
Jocuri şarlatán s. m., pl. şarlatáni
Jocuri VÁRGĂ s. v. baghetă, beţişor.
Jocuri sărutătúră, sărutătúri, s.f. (înv.) 1. salut. 2. sărutare insistentă, de lungă durată.
Jocuri UNICÁT s.n. Unicul exemplar (al unui act, al unui obiect etc.). ♢ Unicat artistic = calitate a unei opere de artă de a fi unică, inimitabilă şi irepetabilă. ♦ Primul exemplar dintr-un act. [< germ. Unikat].
Jocuri dezáburi vb. → aburi
Jocuri pitulárca s.f. art. sg. (reg.; în expr.) de-a pitularca = de-a baba oarba.
Jocuri VANILÍNĂ f. Substanţă cu miros plăcut, extrasă din fructele de vanilie sau preparată pe cale sintetică şi folosită drept condiment în industria alimentară. [G.-D. vanilinei] /<fr. vanilline
Jocuri PENTÓZĂ s. f. denumire generică dată ozelor cu cinci atomi de carbon în moleculă. (< fr. pentose)
Jocuri PLÁŞCĂ s. v. creţişoară, cuirasă, hlamidă, mantie, năpastă, platoşă, prostovol, răsplată, recompensă.
Jocuri AGÁM ~ă (~i, ~e) (despre unele plante şi animale inferioare) Care se înmulţeşte pe cale asexuată. /<fr. agame
Jocuri mastél, mastéle, s.n. (reg.) ciubăr.
Jocuri DESCONSIDERÁŢIE, desconsideraţii, s.f. Desconsiderare. [Var.: desconsideraţiúne s.f.] – După fr. déconsidération.
Jocuri nestructurát adj. m., pl. nestructuráţi; f. sg. nestructurátă, pl. nestructuráte
Jocuri coercibilitáte s. f., g.-d. art. coercibilităţii
Jocuri ŢÂŞTI-BÂŞTI s.m. invar. (Fam.) Om de statură mică, slab şi care nu are astâmpăr. ♦ Om (tânăr) neînsemnat. – Formaţie onomatopeică de la ţâşti.
Jocuri Ofertă ≠ cerere
Jocuri AUTODEPANATÓR s. m. depanator auto. (< auto2 + depanator)
Jocuri OPALESCÉNŢĂ f. fiz. Caracter opalescent; aspect de opal. [G.-D. opalescenţei] /<fr. opalescence
Jocuri paternál adj. m., pl. paternáli; f. sg. paternálă, pl. paternále
Jocuri NIVÉLĂ s.f. v. nivel.
Jocuri pristăvíe, pristăvíi, s.f. (înv.) funcţia de pristav.
Jocuri cebocefalíe s. f., g.-d. art. cebofalíei
Jocuri solilocá vb., ind. prez. 1 solilochéz, 3 sg. şi pl. solilocheáză
Jocuri MAROCHÍNĂ s.f. v. marochin.
Jocuri campadúră (-ri), s.f. – Fumar. Origine necunoscută. Este cuvînt folosit puţin, şi chiar incert.
Jocuri VALÓN, -Ă, valoni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază (de limbă romanică) a sudului Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine sudului Belgiei sau valonilor (1), privitor la sudul Belgiei sau la populaţia lui. – Din fr. wallon, germ. Wallone.
Jocuri METÁLIC adj. (înv.) metalicesc.









