Jocuri Online
Jocuri
Forum
Stiri
Înregistrare
Autentificare
Impuscaturi
Gandire
Actiune
Sport
Curse
DiverseCrimson Viper
Distruge toti inamicii inainte sa ajunga la oras.
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
TESTÁ2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester.
Jocuri pliscotí, pliscotésc, vb. IV (reg.) 1. (despre păsări) a piui. 2. a clefăi, a plescăi. 3. a lovi (cu băţul sau cu palma).
Jocuri STIVUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Muncitor care face stive. /a stivui + suf. ~tor
Jocuri CASTANÍ//U ~e (~i) Care are culoarea castanelor. [Sil. -ta-niu] /castană + suf. ~iu
Jocuri SEMIPERMEABILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi semipermeabil. [Pr.: -me-a-] – Semi- + permeabilitate.
Jocuri NEALINIÁT, -Ă adj. care nu este aliniat. ♢ (despre ţări, state, mişcări) care duce o politică de nealiniere. (după fr. non-aligné)
Jocuri malacodérm adj. m., pl. malacodérmi; f. sg. malacodérmă, pl. malacodérme
Jocuri HIPERTIROIDÍE s.f. Boală cauzată de o hipersecreţie a glandei tiroide; hipertiroidism. [Pron. -ro-i-. / < fr. hyperthyroidie].
Jocuri neuropsíhic adj. m. psihic
Jocuri rúgbi s. n.
Jocuri înfieráre s. f. (sil. -fie-), g.-d. art. înfierării; pl. înfierări
Jocuri DEZASAMBLÁ, dezasambléz, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler.
Jocuri FREUDIÁN, -Ă adj. Referitor la freudism. [Pron. froi-di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. freudien].
Jocuri EXTRÁGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care făcea parte, în care era încorporat. ♦ A scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A căuta rădăcina pătrată a unui număr. [P.i. extrág, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, după trage].
Jocuri cromoscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. cromoscoápe
Jocuri EGÁL, -Ă adj. 1. La fel, asemenea (ca natură, fel, cantitate etc.). ♦ Uniform. 2. (Geom.; despre figuri) Care se suprapune exact. 3. (Despre oameni; şi s.m.) Care este de acelaşi rang, de aceeaşi valoare. [< fr. égal, cf. lat. aequalis].
Jocuri halometríe s. f., art. halometría, g.-d. art. halometríei
Jocuri jémnă, jémne, s.f. (reg.) jimblă, franzelă, bulcă.
Jocuri cofondatór s. m. → fondator
Jocuri MICROCHÍMIC, -Ă adj. Referitor la microchimie. [< fr. microchimique].
Jocuri SPAŢIÁL, -Ă adj. 1. Referitor la spaţiu. ♦ Referitor la proprietăţile figurilor din spaţiu. 2. Cabină spaţială = capsulă cosmică (v. cabină). [Pron. -ţi-al. / cf. fr. spatial].
Jocuri Ansamblul insusirilor psihice care privesc relatiile unei persoane cu semenii sai si valorile dupa care se conduce.Se formeaza pe parcursul vietii ca urmare a integrarii omului intr-un sistem de relatii sociale.
Jocuri CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. – Din fr. candide, lat. candidus.
Jocuri DIALDEHÍDĂ s. f. corp chimic care posedă două funcţii aldehidă. (< fr. dialdéhyde)
Jocuri CORÁI adj., inv., s. n. (de) culoarea coralului1, roşu. (< fr. corail)
Jocuri piranográf s. n., pl. piranográfe
Jocuri PERIARTICULÁR, -Ă adj. situat în jurul unei articulaţii. (< fr. périarticulaire)
Jocuri HEMIPTÉR, hemiptere, s.n. (La pl.) Ordin de insecte cu prima pereche de aripi parţial chitinizată şi cu a doua membranoasă; (şi la sg.) insectă care face parte din acest ordin; heteropter. – Din fr. hémiptère.
Jocuri MUTILÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) care nu mai e întreg; schilod. (< fr. mutilé)
Jocuri MOÁR//Ă mori f. 1) Construcţie prevăzută cu instalaţii speciale pentru măcinarea cerealelor. ~ de vânt. ~ de apă. ~ cu aburi. ♢ A turna apă la ~a cuiva (sau a-i da cuiva apă la ~) a-i crea cuiva o situaţie favorabilă (pentru a înfăptui ceva negativ). A-i veni cuiva apa la ~ a) a-i apărea cuiva posibilitatea de a face ceva; b) a se schimba situaţia în folosul cuiva. A se bate cu morile de vânt a) a întreprinde acţiuni inutile; b) a lupta cu duşmani închipuiţi. A ajunge de la ~ la râşniţă a sărăci. ~ stricată (sau hodorogită, spartă, neferecată) palavragiu; flecar. A lua cuiva apa de la ~ a) a împiedica pe cineva să facă ceva; a paraliza cuiva mişcările; b) a lipsi pe cineva de un avantaj. A trăi ca găina la ~ a trăi în belşug. 2) Maşină pentru mărunţirea unor materiale tari (minereuri, pietriş etc.) /<lat. mola
Jocuri pliscotí, pliscotésc, vb. IV (reg.) 1. (despre păsări) a piui. 2. a clefăi, a plescăi. 3. a lovi (cu băţul sau cu palma).
Jocuri STIVUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Muncitor care face stive. /a stivui + suf. ~tor
Jocuri CASTANÍ//U ~e (~i) Care are culoarea castanelor. [Sil. -ta-niu] /castană + suf. ~iu
Jocuri SEMIPERMEABILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi semipermeabil. [Pr.: -me-a-] – Semi- + permeabilitate.
Jocuri NEALINIÁT, -Ă adj. care nu este aliniat. ♢ (despre ţări, state, mişcări) care duce o politică de nealiniere. (după fr. non-aligné)
Jocuri malacodérm adj. m., pl. malacodérmi; f. sg. malacodérmă, pl. malacodérme
Jocuri HIPERTIROIDÍE s.f. Boală cauzată de o hipersecreţie a glandei tiroide; hipertiroidism. [Pron. -ro-i-. / < fr. hyperthyroidie].
Jocuri neuropsíhic adj. m. psihic
Jocuri rúgbi s. n.
Jocuri înfieráre s. f. (sil. -fie-), g.-d. art. înfierării; pl. înfierări
Jocuri DEZASAMBLÁ, dezasambléz, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler.
Jocuri FREUDIÁN, -Ă adj. Referitor la freudism. [Pron. froi-di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. freudien].
Jocuri EXTRÁGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care făcea parte, în care era încorporat. ♦ A scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A căuta rădăcina pătrată a unui număr. [P.i. extrág, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, după trage].
Jocuri cromoscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. cromoscoápe
Jocuri EGÁL, -Ă adj. 1. La fel, asemenea (ca natură, fel, cantitate etc.). ♦ Uniform. 2. (Geom.; despre figuri) Care se suprapune exact. 3. (Despre oameni; şi s.m.) Care este de acelaşi rang, de aceeaşi valoare. [< fr. égal, cf. lat. aequalis].
Jocuri halometríe s. f., art. halometría, g.-d. art. halometríei
Jocuri jémnă, jémne, s.f. (reg.) jimblă, franzelă, bulcă.
Jocuri cofondatór s. m. → fondator
Jocuri MICROCHÍMIC, -Ă adj. Referitor la microchimie. [< fr. microchimique].
Jocuri SPAŢIÁL, -Ă adj. 1. Referitor la spaţiu. ♦ Referitor la proprietăţile figurilor din spaţiu. 2. Cabină spaţială = capsulă cosmică (v. cabină). [Pron. -ţi-al. / cf. fr. spatial].
Jocuri Ansamblul insusirilor psihice care privesc relatiile unei persoane cu semenii sai si valorile dupa care se conduce.Se formeaza pe parcursul vietii ca urmare a integrarii omului intr-un sistem de relatii sociale.
Jocuri CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. – Din fr. candide, lat. candidus.
Jocuri DIALDEHÍDĂ s. f. corp chimic care posedă două funcţii aldehidă. (< fr. dialdéhyde)
Jocuri CORÁI adj., inv., s. n. (de) culoarea coralului1, roşu. (< fr. corail)
Jocuri piranográf s. n., pl. piranográfe
Jocuri PERIARTICULÁR, -Ă adj. situat în jurul unei articulaţii. (< fr. périarticulaire)
Jocuri HEMIPTÉR, hemiptere, s.n. (La pl.) Ordin de insecte cu prima pereche de aripi parţial chitinizată şi cu a doua membranoasă; (şi la sg.) insectă care face parte din acest ordin; heteropter. – Din fr. hémiptère.
Jocuri MUTILÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) care nu mai e întreg; schilod. (< fr. mutilé)
Jocuri MOÁR//Ă mori f. 1) Construcţie prevăzută cu instalaţii speciale pentru măcinarea cerealelor. ~ de vânt. ~ de apă. ~ cu aburi. ♢ A turna apă la ~a cuiva (sau a-i da cuiva apă la ~) a-i crea cuiva o situaţie favorabilă (pentru a înfăptui ceva negativ). A-i veni cuiva apa la ~ a) a-i apărea cuiva posibilitatea de a face ceva; b) a se schimba situaţia în folosul cuiva. A se bate cu morile de vânt a) a întreprinde acţiuni inutile; b) a lupta cu duşmani închipuiţi. A ajunge de la ~ la râşniţă a sărăci. ~ stricată (sau hodorogită, spartă, neferecată) palavragiu; flecar. A lua cuiva apa de la ~ a) a împiedica pe cineva să facă ceva; a paraliza cuiva mişcările; b) a lipsi pe cineva de un avantaj. A trăi ca găina la ~ a trăi în belşug. 2) Maşină pentru mărunţirea unor materiale tari (minereuri, pietriş etc.) /<lat. mola
