Campionii 07
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
pleurodiníe s. f. (sil. ple-u-), art. pleurodinía, g.-d. art. pleurodiníei; pl. pleurodiníi, art. pleurodiníile
Jocuri ŞOVÂRCÁ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mişui, mişuna, roi, viermui.
Jocuri antidialéctic adj. → dialectic
Jocuri SIRINGOTÓM s.n. Instrument chirurgical folosit în siringotomie. [< fr. syringotome].
Jocuri SÁMBA s.f. Dans popular brazilian, cu ritm viu, discontinuu şi sincopat; melodia acestui dans. [< fr., port. samba].
Jocuri ESCLUSIVITÁTE s. f. situaţia, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♢ drept exclusiv de a vinde, de a publica o carte etc. o în ~ = cu excluderea tuturor celorlalţi. (< fr. exclusivité)
Jocuri RÂP s. v. fusar, fusar mare, pietrar.
Jocuri ecuaţionál adj. m., pl. ecuaţionáli; f. sg. ecuaţionálă, pl. ecuaţionále
Jocuri tartáric, -ă, tartárici, -ce, adj. (înv.) infernal.
Jocuri semicocsificáre s. f. cocsificare
Jocuri MÂNECÁRE s. (înv.) mânecat.
Jocuri A ÎNTORTOCH//EÁ ~éz tranz. (idei, lucrări, probleme) A face (mai) complicat (decât este în realitate); a complica. /<lat. intorticulare
Jocuri SUBTERFÚGIU s. stratagemă, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug, (rar) şireţie, (reg.) solomonie, (Ban. şi Transilv.) mişculanţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)
Jocuri EMANOTERAPÍE s.f. Tratament cu emanaţii radioactive. [Gen. -iei. / < fr. émanothérapie].
Jocuri supsoná, supsonéz, vb. I (înv.; despre sentimente) a pune la îndoială.
Jocuri UTOPÍE s.f. 1. Operă literară, filozofică sau politică în care se imaginează o lume ideală. 2. Proiect irealizabil; dorinţă irealizabilă; fantezie, himeră, vis. 3. Concepţie politică sau socială generoasă, progresistă, dar irealizabilă pentru că nu ţine seama de condiţiile istorice-concrete date şi de legile obiective ale dezvoltării societăţii. [Gen. -iei. / < fr. utopie, lat. utopia, cf. Utopia – titlul operei principale a lui Thomas Morus < gr. ou topos – loc care nu există].
Jocuri ASIBILÁŢIE s.f. Asibilare. [Gen. -iei, var. asibilaţiune s.f. / < fr. assibilation].
Jocuri CLEVÉTNIC adj., s. v. bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.
Jocuri ÎNŢEL//ÉPT2 ~eáptă (~épţi, ~épte) 1) (despre persoane) Care înţelege şi judecă drept; care are judecată sănătoasă; cuminte. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este bine gândit; făcut cu socoteală; chibzuit. /<lat. intellectus
Jocuri ŢIGĂN//EÁSCA2 f. art. 1) Dans popular bărbătesc caracterizat prin lovituri în podele şi bătăi cu palmele peste carâmbi. 2) Melodie după care se execută acest dans. /ţigan + suf. ~ească
Jocuri STENOTIPÍST, -Ă s.m. şi f. Cel care cunoaşte şi practică stenotipia. [< fr. sténotypiste].
Jocuri SALTEÁ s. v. leasă.
Jocuri GNAIS s. n. rocă metamorfică cu textură şistoasă, din cristale de cuarţ, feldspat şi mică. (< germ. Gneis, fr. gneiss)
Jocuri OLĂRÍŢĂ, olăriţe, s.f. (Rar) Soţie de olar. – Olar + suf. -iţă.
Jocuri CRUCÉTĂ s. f. (mar.) platformă orizontală mică fixată deasupra arborelui gabier, servind la fixarea sarturilor arboreţilor. (după it. crocetta)
Jocuri vesela
Jocuri TRĂNCĂNÍ vb. v. durăi, durui, hodorogi, hurui.
Jocuri LIMBA-ŞÁRPELUI s. v. pătlagină, stupitul-cucului.
Jocuri SADUCEÍSM s.n. v. saducheism.
Jocuri frig (-guri), s.n. – 1. Temperatură scăzută care dă senzaţia de rece. – 2. (Pl.) Febră. – Mr., megl. frig. Lat. frῑgus (Puşcariu 649; Candrea-Dens., 640; REW 35315; DAR), cf. sard. fríus (Wagner 112), v. it. frigo (Battisti, III, 178). Pentru semantismul cuvîntului la pl., atestat încă din lat. pop. cf. Densusianu, Hlr., 190. Der. frigor, s.m. (plantă, Erythraea centarium), numită astfel datorită folosirii ei în medicina populară; friguros, adj. (rece; care se încălzeşte greu), care ar putea reprezenta de asemenea în mod direct lat. frῑgorōsus (Puşcariu 651; Candrea-Dens., 641; DAR), cf. sard. frigorosu, fr. frileux; înfrigoşa, vb. (rar, a răci); înfrigurat, adj. (febril, cu călduri; care tremură, înfiorat; febril, grăbit), al cărui ultim sens este împrumut din fr. fébrile, cf. montanesul afrigolado.
Jocuri ŞOVÂRCÁ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mişui, mişuna, roi, viermui.
Jocuri antidialéctic adj. → dialectic
Jocuri SIRINGOTÓM s.n. Instrument chirurgical folosit în siringotomie. [< fr. syringotome].
Jocuri SÁMBA s.f. Dans popular brazilian, cu ritm viu, discontinuu şi sincopat; melodia acestui dans. [< fr., port. samba].
Jocuri ESCLUSIVITÁTE s. f. situaţia, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♢ drept exclusiv de a vinde, de a publica o carte etc. o în ~ = cu excluderea tuturor celorlalţi. (< fr. exclusivité)
Jocuri RÂP s. v. fusar, fusar mare, pietrar.
Jocuri ecuaţionál adj. m., pl. ecuaţionáli; f. sg. ecuaţionálă, pl. ecuaţionále
Jocuri tartáric, -ă, tartárici, -ce, adj. (înv.) infernal.
Jocuri semicocsificáre s. f. cocsificare
Jocuri MÂNECÁRE s. (înv.) mânecat.
Jocuri A ÎNTORTOCH//EÁ ~éz tranz. (idei, lucrări, probleme) A face (mai) complicat (decât este în realitate); a complica. /<lat. intorticulare
Jocuri SUBTERFÚGIU s. stratagemă, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug, (rar) şireţie, (reg.) solomonie, (Ban. şi Transilv.) mişculanţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)
Jocuri EMANOTERAPÍE s.f. Tratament cu emanaţii radioactive. [Gen. -iei. / < fr. émanothérapie].
Jocuri supsoná, supsonéz, vb. I (înv.; despre sentimente) a pune la îndoială.
Jocuri UTOPÍE s.f. 1. Operă literară, filozofică sau politică în care se imaginează o lume ideală. 2. Proiect irealizabil; dorinţă irealizabilă; fantezie, himeră, vis. 3. Concepţie politică sau socială generoasă, progresistă, dar irealizabilă pentru că nu ţine seama de condiţiile istorice-concrete date şi de legile obiective ale dezvoltării societăţii. [Gen. -iei. / < fr. utopie, lat. utopia, cf. Utopia – titlul operei principale a lui Thomas Morus < gr. ou topos – loc care nu există].
Jocuri ASIBILÁŢIE s.f. Asibilare. [Gen. -iei, var. asibilaţiune s.f. / < fr. assibilation].
Jocuri CLEVÉTNIC adj., s. v. bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.
Jocuri ÎNŢEL//ÉPT2 ~eáptă (~épţi, ~épte) 1) (despre persoane) Care înţelege şi judecă drept; care are judecată sănătoasă; cuminte. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este bine gândit; făcut cu socoteală; chibzuit. /<lat. intellectus
Jocuri ŢIGĂN//EÁSCA2 f. art. 1) Dans popular bărbătesc caracterizat prin lovituri în podele şi bătăi cu palmele peste carâmbi. 2) Melodie după care se execută acest dans. /ţigan + suf. ~ească
Jocuri STENOTIPÍST, -Ă s.m. şi f. Cel care cunoaşte şi practică stenotipia. [< fr. sténotypiste].
Jocuri SALTEÁ s. v. leasă.
Jocuri GNAIS s. n. rocă metamorfică cu textură şistoasă, din cristale de cuarţ, feldspat şi mică. (< germ. Gneis, fr. gneiss)
Jocuri OLĂRÍŢĂ, olăriţe, s.f. (Rar) Soţie de olar. – Olar + suf. -iţă.
Jocuri CRUCÉTĂ s. f. (mar.) platformă orizontală mică fixată deasupra arborelui gabier, servind la fixarea sarturilor arboreţilor. (după it. crocetta)
Jocuri vesela
Jocuri TRĂNCĂNÍ vb. v. durăi, durui, hodorogi, hurui.
Jocuri LIMBA-ŞÁRPELUI s. v. pătlagină, stupitul-cucului.
Jocuri SADUCEÍSM s.n. v. saducheism.
Jocuri frig (-guri), s.n. – 1. Temperatură scăzută care dă senzaţia de rece. – 2. (Pl.) Febră. – Mr., megl. frig. Lat. frῑgus (Puşcariu 649; Candrea-Dens., 640; REW 35315; DAR), cf. sard. fríus (Wagner 112), v. it. frigo (Battisti, III, 178). Pentru semantismul cuvîntului la pl., atestat încă din lat. pop. cf. Densusianu, Hlr., 190. Der. frigor, s.m. (plantă, Erythraea centarium), numită astfel datorită folosirii ei în medicina populară; friguros, adj. (rece; care se încălzeşte greu), care ar putea reprezenta de asemenea în mod direct lat. frῑgorōsus (Puşcariu 651; Candrea-Dens., 641; DAR), cf. sard. frigorosu, fr. frileux; înfrigoşa, vb. (rar, a răci); înfrigurat, adj. (febril, cu călduri; care tremură, înfiorat; febril, grăbit), al cărui ultim sens este împrumut din fr. fébrile, cf. montanesul afrigolado.









