Camper strike 2
Camper strike 2 ... Succesorul de drept al faimosului Camper strike. Mai multi inamici, posibiliattea de a-ti alege harta.
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
LÁPOVIŢĂ s.f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p.ext. zăpadă apoasă. – Din bg., scr. lapavica.
Jocuri PISĂLOGÍ, pisălogesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A plictisi pe cineva cu repetarea aceluiaşi lucru, cu insistenţele; a pisa (4). – Din pisălog.
Jocuri DEJUCÁRE, dejucări, s.f. Acţiunea de a dejuca şi rezultatul ei; zădărnicire. – V. dejuca.
Jocuri fâşíe s. f., art. fâşía, g.-d. art fâşíei; pl. fâşíi, art. fâşíile
Jocuri DETERMINABIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi determinat. /<fr. déterminable
Jocuri TASTATÚRĂ s. f. totalitatea butoanelor care servesc la comanda maşinilor de scris, de calculat; claviatură. (< germ. Tastatur, it. tastatura)
Jocuri CULÁT//Ă ~e f. Parte posterioară a ţevii unei arme de foc. /<it. culatta
Jocuri deviaţioníst s. m. (sil. -vi-a-ţi-o-), pl. deviaţioníşti
Jocuri CONCERTMÁISTRU s. m. prim violonist al unei orchestre. (<germ. Konzertmeister)
Jocuri fervént adj. m., pl. fervénţi; f. sg. fervénţă, pl. fervénte
Jocuri JUDEŢEÁN adj. (înv., în Mold.) ţinutal. (Autori-tăţile ~ene.)
Jocuri DESCĂRCĂTÓR, -OÁRE, descărcători, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care descarcă, care provoacă descărcarea; (despre acte) care eliberează de răspundere; justificativ. 2. S.n. Dispozitiv pentru descărcarea benzii de cauciuc a unui transport în diferite puncte de pe traseul său. ♦ Dispozitiv de descărcare prin răsturnare a vagoanelor de mină, a vagoanelor de marfă etc. 3. S.n. (În sintagma) Descărcător electric = aparat de protecţie a instalaţiilor electrice împotriva supratensiunilor, destinat limitării valorilor acestora. – Descărca + suf. -ător.
Jocuri CONTRASĂGEÁTĂ, contrasăgeţi, s.f. Deplasare pe verticală, opusă sensului de acţiune a forţelor, care se dă diferitelor porţiuni ale unui element de construcţie pentru a reduce sau a anula sageata elastică ce apare din cauza încărcărilor. – Contra1 + săgeată.
Jocuri EOANTRÓP s.m. Gen de maimuţe antropoide fosile foarte asemănătoare cu omul; omul de Piltdown. [Pron. e-o-an-, pl. -pi. / cf. gr. eos – auroră, anthropos – om].
Jocuri procént s. n., pl. procénte
Jocuri croát s. m., adj. m., pl. croáţi; f. sg. croátă (sil. cro-a-), pl. croáte
Jocuri TÂRGULÉŢ, târguleţe, s.n. Târguşor. – Târg + suf. -uleţ.
Jocuri JUPUÍT adj. v. jecmănit, jefuit.
Jocuri PLIÓR s.m. Cel care pliază (paraşute). [Pron. pli-or. / cf. fr. plieur].
Jocuri INVESTIGÁRE, investigări, s.f. Acţiunea de a investiga şi rezultatul ei; investigaţie. – V. investiga.
Jocuri protezáre s. f., pl. protezări
Jocuri MASCÓN s.n. Formaţie structurală a scoarţei Lunii, având o densitate mai mare decât densitatea formaţiilor înconjurătoare. [< engl. mascon].
Jocuri MĂCIULÍ//E ~i f. 1) Capătul îngroşat şi rotunjit al unor obiecte; gămălie. ~ de chibrit. ~a fusului. 2) Fruct dehiscent cu învelitoare uscată şi dură, în care se dezvoltă şi se păstrează seminţele unor plante; capsulă. ~ de mac. /Orig. nec.
Jocuri şărădắu s.n. (reg.) scăldătoare.
Jocuri fotosféră s. f. (sil. mf. -sfe-) → sferă
Jocuri CILIÁT, -Ă adj. Prevăzut cu cili. // s.n.pl. Clasă de protozoare prevăzute cu cili vibratili, care servesc la locomoţie şi la nutriţie. [Cf. fr. cilié(s)].
Jocuri dezbumbá vb., ind. prez. 1 sg. dezbúmb, 3 sg. şi pl. dezbúmbă
Jocuri EPICICLOÍDĂ s.f. Curbă plană descrisă de un punct de pe un cerc mobil care se rostogoleşte fără să alunece pe un cerc fix. [Pron. -clo-i-. / < fr. épicycloïde, cf. gr. epi – pe, kyklos – cerc].
Jocuri particulárnic adj. m., pl. particulárnici; f. sg. particulárnică, pl. particulárnice
Jocuri SEMĂNĂTORÍSM s.n. v. sămănătorism.
Jocuri PISĂLOGÍ, pisălogesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A plictisi pe cineva cu repetarea aceluiaşi lucru, cu insistenţele; a pisa (4). – Din pisălog.
Jocuri DEJUCÁRE, dejucări, s.f. Acţiunea de a dejuca şi rezultatul ei; zădărnicire. – V. dejuca.
Jocuri fâşíe s. f., art. fâşía, g.-d. art fâşíei; pl. fâşíi, art. fâşíile
Jocuri DETERMINABIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi determinat. /<fr. déterminable
Jocuri TASTATÚRĂ s. f. totalitatea butoanelor care servesc la comanda maşinilor de scris, de calculat; claviatură. (< germ. Tastatur, it. tastatura)
Jocuri CULÁT//Ă ~e f. Parte posterioară a ţevii unei arme de foc. /<it. culatta
Jocuri deviaţioníst s. m. (sil. -vi-a-ţi-o-), pl. deviaţioníşti
Jocuri CONCERTMÁISTRU s. m. prim violonist al unei orchestre. (<germ. Konzertmeister)
Jocuri fervént adj. m., pl. fervénţi; f. sg. fervénţă, pl. fervénte
Jocuri JUDEŢEÁN adj. (înv., în Mold.) ţinutal. (Autori-tăţile ~ene.)
Jocuri DESCĂRCĂTÓR, -OÁRE, descărcători, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care descarcă, care provoacă descărcarea; (despre acte) care eliberează de răspundere; justificativ. 2. S.n. Dispozitiv pentru descărcarea benzii de cauciuc a unui transport în diferite puncte de pe traseul său. ♦ Dispozitiv de descărcare prin răsturnare a vagoanelor de mină, a vagoanelor de marfă etc. 3. S.n. (În sintagma) Descărcător electric = aparat de protecţie a instalaţiilor electrice împotriva supratensiunilor, destinat limitării valorilor acestora. – Descărca + suf. -ător.
Jocuri CONTRASĂGEÁTĂ, contrasăgeţi, s.f. Deplasare pe verticală, opusă sensului de acţiune a forţelor, care se dă diferitelor porţiuni ale unui element de construcţie pentru a reduce sau a anula sageata elastică ce apare din cauza încărcărilor. – Contra1 + săgeată.
Jocuri EOANTRÓP s.m. Gen de maimuţe antropoide fosile foarte asemănătoare cu omul; omul de Piltdown. [Pron. e-o-an-, pl. -pi. / cf. gr. eos – auroră, anthropos – om].
Jocuri procént s. n., pl. procénte
Jocuri croát s. m., adj. m., pl. croáţi; f. sg. croátă (sil. cro-a-), pl. croáte
Jocuri TÂRGULÉŢ, târguleţe, s.n. Târguşor. – Târg + suf. -uleţ.
Jocuri JUPUÍT adj. v. jecmănit, jefuit.
Jocuri PLIÓR s.m. Cel care pliază (paraşute). [Pron. pli-or. / cf. fr. plieur].
Jocuri INVESTIGÁRE, investigări, s.f. Acţiunea de a investiga şi rezultatul ei; investigaţie. – V. investiga.
Jocuri protezáre s. f., pl. protezări
Jocuri MASCÓN s.n. Formaţie structurală a scoarţei Lunii, având o densitate mai mare decât densitatea formaţiilor înconjurătoare. [< engl. mascon].
Jocuri MĂCIULÍ//E ~i f. 1) Capătul îngroşat şi rotunjit al unor obiecte; gămălie. ~ de chibrit. ~a fusului. 2) Fruct dehiscent cu învelitoare uscată şi dură, în care se dezvoltă şi se păstrează seminţele unor plante; capsulă. ~ de mac. /Orig. nec.
Jocuri şărădắu s.n. (reg.) scăldătoare.
Jocuri fotosféră s. f. (sil. mf. -sfe-) → sferă
Jocuri CILIÁT, -Ă adj. Prevăzut cu cili. // s.n.pl. Clasă de protozoare prevăzute cu cili vibratili, care servesc la locomoţie şi la nutriţie. [Cf. fr. cilié(s)].
Jocuri dezbumbá vb., ind. prez. 1 sg. dezbúmb, 3 sg. şi pl. dezbúmbă
Jocuri EPICICLOÍDĂ s.f. Curbă plană descrisă de un punct de pe un cerc mobil care se rostogoleşte fără să alunece pe un cerc fix. [Pron. -clo-i-. / < fr. épicycloïde, cf. gr. epi – pe, kyklos – cerc].
Jocuri particulárnic adj. m., pl. particulárnici; f. sg. particulárnică, pl. particulárnice
Jocuri SEMĂNĂTORÍSM s.n. v. sămănătorism.









