Jocuri Online
Jocuri
Forum
Stiri
Înregistrare
Autentificare
Impuscaturi
Gandire
Actiune
Sport
Curse
DiverseBall Puzzle
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
Raposat,defunct
Jocuri PEPENOÁIE, pepenoaie, s.f. (Rar) Pepenoaică. – Pepene + suf. -oaie.
Jocuri ARTIFICIÁL ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziţie cu natural) Care nu este natural; făcut de om după modele naturale. Flori ~e. Mătase ~ă. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de naturaleţe; lipsit de sinceritate; prefăcut; nesincer; fals; făţarnic; ipocrit. 3) Care este făcut după criterii subiective, arbitrare. [Sil. -ci-al] /<fr. artificiel, lat. artificialis
Jocuri ÎNDEAJÚNS adv. v. destul.
Jocuri calmúc s. m., adj. m., pl. calmúci; f. sg. calmúcă, g.-d. art. calmúcei; pl. calmúce
Jocuri JELÍT2, -Ă, jeliţi, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.
Jocuri Încărcător ≠ descărcător
Jocuri TOPÍLĂ, topile, s.f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp şi legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo.
Jocuri FAŢETÁ, faţetez, vb. I. Tranz. A şlefui, a tăia în faţete. – Din fr. facetter.
Jocuri POLIMOLECULÁR, -Ă adj. din mai multe molecule. (< engl. polymolecular)
Jocuri SPÉŢĂ s. 1. specie. (~ umană.) 2. v. categorie. 3. v. tip.
Jocuri tiroléz s. m., adj. m., pl. tirolézi; f. sg. tiroléză, g.-d. art. tirolézei, pl. tiroléze
Jocuri farmacogenétic adj. m., pl. farmacogenétici; f. sg. farmacogenétică, pl. farmacogenétice
Jocuri guslár, guslári, s.m. (reg.) lăutar sârb.
Jocuri AVOMÉTRU s. n. aparat care îndeplineşte funcţiile voltampermetrului, putând funcţiona şi ca ohmetru. (< a/mper/ + v/olt/ + o/h/metru)
Jocuri A FĂPTU//Í ~iésc tranz. (acţiuni, mai ales reprobabile) A transpune în fapt; a face să aibă loc; a săvârşi; a comite. /fapt + suf. ~ui
Jocuri SECRETARIÁT, secretariate, s.n. 1. Serviciu într-o instituţie, într-o întreprindere, într-o organizaţie politică sau de masă etc. care rezolvă lucrările curente ale conducerii acestora. 2. Organ care coordonează şi controlează îndeplinirea hotărârilor partidului. 3. Organ cu atribuţii administrative şi executive al unei organizaţii internaţionale. 4. Grup de persoane care consemnează conţinutul dezbaterilor unei şedinţe. [Pr.: -ri-at] – Din fr. secrétariat.
Jocuri druidísm s. n. (sil. dru-i-)
Jocuri ÎNCERC//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNCERCA. ♢ A pune la ~ a verifica starea fizică şi/sau morală a cuiva. 2) Acţiune întreprinsă pentru realizarea unui lucru (fără a avea garanţia reuşitei). A trecut cu bine ~area. 3) Lucrare (literară sau ştiinţifică) de debut. 4) Necaz suportat de cineva. La grea ~ s-a aflat. [G.-D. încercării] /v. a încerca
Jocuri PLESCĂÍ vb. 1. a clefăi, a molfăi, (rar) a clefeti, (reg.) a ciofăi, a murseca, a plescăni. (~ când mănâncă.) 2. a pleoscăi, (reg.) a plioscăni. (~ cu limba.) 3. a pleoscăi, (reg.) a cipcii. (Apele ~ lovindu-se de maluri.) 4. a pleoscăi, (reg.) a plescăni. (Noroiul ~ sub bocanci.) 5. a pleoscăi. (A ~ cu papucii, în mers.)
Jocuri DEPRIMÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care deprimă; în stare să deprime; dezolant. /<fr. déprimant
Jocuri OLEICULTÚRĂ s. f. cultura măslinului şi a plantelor oleaginoase. (< fr. oléiculture)
Jocuri ÎNDURÁ, îndúr, vb. I. 1. Tranz. A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi. 2. Refl. A se arăta milos, bun; a se îndupleca. ♦ A-i fi milă cuiva de cineva. 3. Refl. A consimţi, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. – Lat. indurare (1 şi după fr. endurer).
Jocuri DEMOLIŢIÚNE s.f. (Rar) Dărâmare, demolare. [Pron. -ţi-u-, var. demoliţie s.f. / cf. fr. démolition].
Jocuri PANCARDÍTĂ s. f. inflamaţie, de natură reumatismală, a celor trei membrane ale inimii (endocard, miocard şi pericard). (< fr. pancardite)
Jocuri ZOBÓN s.n. v. zăbun.
Jocuri SOCIOLINGVÍST, -Ă s. m. f. specialist în sociolingvistică. (< fr. sociolinguiste)
Jocuri ramplasábil adj. m., pl. ramplasábili; f. sg. ramplasábilă, pl. ramplasábile
Jocuri HIPEROREXÍE s.f. (Med.) Bulimie. [Gen. -iei. / < fr. hyperorexie, cf. gr. hyper – peste, orexis – apetit].
Jocuri prăvălíe s. f., art. prăvălía, g.-d. art. prăvălíei; pl. prăvălíi, art. prăvălíile
Jocuri PEPENOÁIE, pepenoaie, s.f. (Rar) Pepenoaică. – Pepene + suf. -oaie.
Jocuri ARTIFICIÁL ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziţie cu natural) Care nu este natural; făcut de om după modele naturale. Flori ~e. Mătase ~ă. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de naturaleţe; lipsit de sinceritate; prefăcut; nesincer; fals; făţarnic; ipocrit. 3) Care este făcut după criterii subiective, arbitrare. [Sil. -ci-al] /<fr. artificiel, lat. artificialis
Jocuri ÎNDEAJÚNS adv. v. destul.
Jocuri calmúc s. m., adj. m., pl. calmúci; f. sg. calmúcă, g.-d. art. calmúcei; pl. calmúce
Jocuri JELÍT2, -Ă, jeliţi, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.
Jocuri Încărcător ≠ descărcător
Jocuri TOPÍLĂ, topile, s.f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp şi legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo.
Jocuri FAŢETÁ, faţetez, vb. I. Tranz. A şlefui, a tăia în faţete. – Din fr. facetter.
Jocuri POLIMOLECULÁR, -Ă adj. din mai multe molecule. (< engl. polymolecular)
Jocuri SPÉŢĂ s. 1. specie. (~ umană.) 2. v. categorie. 3. v. tip.
Jocuri tiroléz s. m., adj. m., pl. tirolézi; f. sg. tiroléză, g.-d. art. tirolézei, pl. tiroléze
Jocuri farmacogenétic adj. m., pl. farmacogenétici; f. sg. farmacogenétică, pl. farmacogenétice
Jocuri guslár, guslári, s.m. (reg.) lăutar sârb.
Jocuri AVOMÉTRU s. n. aparat care îndeplineşte funcţiile voltampermetrului, putând funcţiona şi ca ohmetru. (< a/mper/ + v/olt/ + o/h/metru)
Jocuri A FĂPTU//Í ~iésc tranz. (acţiuni, mai ales reprobabile) A transpune în fapt; a face să aibă loc; a săvârşi; a comite. /fapt + suf. ~ui
Jocuri SECRETARIÁT, secretariate, s.n. 1. Serviciu într-o instituţie, într-o întreprindere, într-o organizaţie politică sau de masă etc. care rezolvă lucrările curente ale conducerii acestora. 2. Organ care coordonează şi controlează îndeplinirea hotărârilor partidului. 3. Organ cu atribuţii administrative şi executive al unei organizaţii internaţionale. 4. Grup de persoane care consemnează conţinutul dezbaterilor unei şedinţe. [Pr.: -ri-at] – Din fr. secrétariat.
Jocuri druidísm s. n. (sil. dru-i-)
Jocuri ÎNCERC//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNCERCA. ♢ A pune la ~ a verifica starea fizică şi/sau morală a cuiva. 2) Acţiune întreprinsă pentru realizarea unui lucru (fără a avea garanţia reuşitei). A trecut cu bine ~area. 3) Lucrare (literară sau ştiinţifică) de debut. 4) Necaz suportat de cineva. La grea ~ s-a aflat. [G.-D. încercării] /v. a încerca
Jocuri PLESCĂÍ vb. 1. a clefăi, a molfăi, (rar) a clefeti, (reg.) a ciofăi, a murseca, a plescăni. (~ când mănâncă.) 2. a pleoscăi, (reg.) a plioscăni. (~ cu limba.) 3. a pleoscăi, (reg.) a cipcii. (Apele ~ lovindu-se de maluri.) 4. a pleoscăi, (reg.) a plescăni. (Noroiul ~ sub bocanci.) 5. a pleoscăi. (A ~ cu papucii, în mers.)
Jocuri DEPRIMÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care deprimă; în stare să deprime; dezolant. /<fr. déprimant
Jocuri OLEICULTÚRĂ s. f. cultura măslinului şi a plantelor oleaginoase. (< fr. oléiculture)
Jocuri ÎNDURÁ, îndúr, vb. I. 1. Tranz. A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi. 2. Refl. A se arăta milos, bun; a se îndupleca. ♦ A-i fi milă cuiva de cineva. 3. Refl. A consimţi, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. – Lat. indurare (1 şi după fr. endurer).
Jocuri DEMOLIŢIÚNE s.f. (Rar) Dărâmare, demolare. [Pron. -ţi-u-, var. demoliţie s.f. / cf. fr. démolition].
Jocuri PANCARDÍTĂ s. f. inflamaţie, de natură reumatismală, a celor trei membrane ale inimii (endocard, miocard şi pericard). (< fr. pancardite)
Jocuri ZOBÓN s.n. v. zăbun.
Jocuri SOCIOLINGVÍST, -Ă s. m. f. specialist în sociolingvistică. (< fr. sociolinguiste)
Jocuri ramplasábil adj. m., pl. ramplasábili; f. sg. ramplasábilă, pl. ramplasábile
Jocuri HIPEROREXÍE s.f. (Med.) Bulimie. [Gen. -iei. / < fr. hyperorexie, cf. gr. hyper – peste, orexis – apetit].
Jocuri prăvălíe s. f., art. prăvălía, g.-d. art. prăvălíei; pl. prăvălíi, art. prăvălíile
