Jocuri Online
Jocuri
Forum
Stiri
Înregistrare
Autentificare
Impuscaturi
Gandire
Actiune
Sport
Curse
DiverseAlien Hunter
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
cotidianitáte s. f., g.-d. art. cotidianităţii
Jocuri STRIU s. n. fiecare dintre şanţurile mici, paralele, pe suprafaţa unui element de construcţie, a unei piese ceramice etc.; parte plină care separă la o coloană canelurile. (< fr. strie)
Jocuri ELECTROSTRICŢIÚNE s. f. modificare a dimensiunilor unui dielectric sub influenţa câmpului electric. (< fr. électrostriction)
Jocuri A ALOCÁ alóc tranz. (sume de bani, bunuri materiale) A destina unui scop anumit. /Din alocaţie
Jocuri ONESTITÁTE s. v. cinste.
Jocuri FÂSĂITÚRĂ s.f. v. fâsâitură.
Jocuri ORBIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre lumină) Care orbeşte; de mare intensitate. 2) fig. Care uimeşte peste măsură. /a orbi + suf. ~tor
Jocuri quiproquó s. n. (sil. -pro-) [pron. cviprocvó], art. quiproquoul; pl. quiproquouri
Jocuri bóbsleigh (angl.) [eigh pron. ei] s. n., art. bóbsleigh-ul; (sănii) pl. bóbsleigh-uri
Jocuri LÁUR, lauri, s.m. 1. Dafin. (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeţii, oratorii); fig. glorie, victorie. ♢ Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se mulţumi cu succesele obţinute şi a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente şi lucioase, cu flori mici şi cu fructe roşii (Ilex aquifolium). 3. Plantă veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe şi cu fructul o capsulă ţepoasă; ciumăfaie (Datura stramonium). ♢ Expr. (Fam. în fraze interogative sau exclamative) Am mâncat laur(i) sau doar n-am mâncat laur(i) = doar nu-s nebun. – Lat. laurus.
Jocuri hormonopexíe s. f., g.-d. art. hormonopexíei; pl. hormonopexíi
Jocuri centráj s. n., pl. centráje
Jocuri câi, cấie, adj. (reg.) ciung, schilav, schilod.
Jocuri TATUÁJ s.f. 1. Tatuare. ♦ (Concr.) Desen rămas pe piele după tatuare. 2. Marcare a animalelor cu semne imprimate în piele, pentru recunoaştere şi identificare. [Pron. -tu-aj. / < fr. tatouage].
Jocuri COMBINÁŢIE s. f. 1. reunire, îmbinare, combinare. 2. substanţă formată din două sau mai multe elemente chimice. 3. (fam.) aranjament, plan; calcul. (
Jocuri SUBCARPÁTIC, -Ă adj. în regiunea imediat inferioară celei carpatice. (< fr. subcarpatique)
Jocuri ideogeníe s. f. (sil. -de-o-), art. ideogenía, g.-d. ideogeníi, art. ideogeníei
Jocuri buhái (-i), s.m. – 1. Taur. – 2. Berbec sau ţap de peste doi ani. – 3. Instrument muzical (cf. bou 3). – 4. Pelerină. Rut. buchai, rus. bugaj, (DAR) din tc. buga „taur“ (cf. bugă). Ar putea fi şi invers. După Lokotsch 339, rom. provine din tc.; şi din rom. a trecut în pol. după Miklosich, Wander., 12, şi în mag. bohaj (Edelspacher 10).
Jocuri MILLERÍT, millerite, s.n. Sulfură naturală de nichel, de culoare galbenă ca alama şi cu luciu metalic puternic. – Din fr. millérite.
Jocuri şíler, şílere, s.n. (reg.) unealtă folosită la cojitul trunchiurilor de brad mai subţiri.
Jocuri ORTOEPÍE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi, pronunţare corectă a cuvintelor; parte a lingvisticii care studiază aceste reguli. (< fr. orthoépie, lat., gr. orthoepia, germ. Orthoepie)
Jocuri PSÍHIC, -Ă adj. Referitor la psihic; sufletesc. // s.n. Proprietate a materiei superior organizate de a reflecta realitatea obiectivă. ♦ Structură proprie cuiva. [< fr. psychique, cf. gr. psychikos < psyche – suflet].
Jocuri HUIDUIÁLĂ, huiduieli, s.f. Acţiunea de a huidui şi rezultatul ei; huiduitură. [Pr.: -du-ia-] – Huidui + suf. -eală.
Jocuri CÂRPĂTÓR, cârpătoare, s.n. (Pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. – Lat. coopertorium.
Jocuri CITOMORFÓZĂ, citomorfoze, s.f. (Biol.) Modificare a formei şi structurii celulelor în timpul vieţii lor; totalitatea acestor modificări. – Din engl. cytomorphosis.
Jocuri ŞOLOMĂNÁR s.m. v. solomonar.
Jocuri etnopedagógic adj. m., pl. etnopedagógici; f. sg. etnopedagógică, pl. etnopedagógice
Jocuri CURĂTÚRĂ, curături, s.f. 1. Loc într-o pădure curăţat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat; runc. 2. Deal sau povârniş acoperit cu vii. – Cura2 + suf. -ătură.
Jocuri OMOGENIZÁRE, omogenizări, s.f. Acţiunea de a omogeniza şi rezultatul ei. ♦ Operaţie de amestecare a componenţilor unui sistem eterogen pentru a se obţine un amestec care să aibă aceeaşi compoziţie mijlocie în toată masa lui. ♦ Încălzire prelungită, la temperaturi înalte, a oţelurilor, pentru a obţine difuzarea în toată masa lor a părticelelor de altă compoziţie; tratament termic aplicat anumitor aliaje în scopul realizării omogenităţii lor fizice, chimice, structurale. ♦ Concordanţă, unitate a sonorităţii vocilor într-un cor. [Var.: omogeneizáre s.f.] – V. omogeniza.
Jocuri analepsíe s. f., art. analepsía, g.-d. analepsíi, art. analepsíei
Jocuri STRIU s. n. fiecare dintre şanţurile mici, paralele, pe suprafaţa unui element de construcţie, a unei piese ceramice etc.; parte plină care separă la o coloană canelurile. (< fr. strie)
Jocuri ELECTROSTRICŢIÚNE s. f. modificare a dimensiunilor unui dielectric sub influenţa câmpului electric. (< fr. électrostriction)
Jocuri A ALOCÁ alóc tranz. (sume de bani, bunuri materiale) A destina unui scop anumit. /Din alocaţie
Jocuri ONESTITÁTE s. v. cinste.
Jocuri FÂSĂITÚRĂ s.f. v. fâsâitură.
Jocuri ORBIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre lumină) Care orbeşte; de mare intensitate. 2) fig. Care uimeşte peste măsură. /a orbi + suf. ~tor
Jocuri quiproquó s. n. (sil. -pro-) [pron. cviprocvó], art. quiproquoul; pl. quiproquouri
Jocuri bóbsleigh (angl.) [eigh pron. ei] s. n., art. bóbsleigh-ul; (sănii) pl. bóbsleigh-uri
Jocuri LÁUR, lauri, s.m. 1. Dafin. (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeţii, oratorii); fig. glorie, victorie. ♢ Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se mulţumi cu succesele obţinute şi a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente şi lucioase, cu flori mici şi cu fructe roşii (Ilex aquifolium). 3. Plantă veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe şi cu fructul o capsulă ţepoasă; ciumăfaie (Datura stramonium). ♢ Expr. (Fam. în fraze interogative sau exclamative) Am mâncat laur(i) sau doar n-am mâncat laur(i) = doar nu-s nebun. – Lat. laurus.
Jocuri hormonopexíe s. f., g.-d. art. hormonopexíei; pl. hormonopexíi
Jocuri centráj s. n., pl. centráje
Jocuri câi, cấie, adj. (reg.) ciung, schilav, schilod.
Jocuri TATUÁJ s.f. 1. Tatuare. ♦ (Concr.) Desen rămas pe piele după tatuare. 2. Marcare a animalelor cu semne imprimate în piele, pentru recunoaştere şi identificare. [Pron. -tu-aj. / < fr. tatouage].
Jocuri COMBINÁŢIE s. f. 1. reunire, îmbinare, combinare. 2. substanţă formată din două sau mai multe elemente chimice. 3. (fam.) aranjament, plan; calcul. (
Jocuri SUBCARPÁTIC, -Ă adj. în regiunea imediat inferioară celei carpatice. (< fr. subcarpatique)
Jocuri ideogeníe s. f. (sil. -de-o-), art. ideogenía, g.-d. ideogeníi, art. ideogeníei
Jocuri buhái (-i), s.m. – 1. Taur. – 2. Berbec sau ţap de peste doi ani. – 3. Instrument muzical (cf. bou 3). – 4. Pelerină. Rut. buchai, rus. bugaj, (DAR) din tc. buga „taur“ (cf. bugă). Ar putea fi şi invers. După Lokotsch 339, rom. provine din tc.; şi din rom. a trecut în pol. după Miklosich, Wander., 12, şi în mag. bohaj (Edelspacher 10).
Jocuri MILLERÍT, millerite, s.n. Sulfură naturală de nichel, de culoare galbenă ca alama şi cu luciu metalic puternic. – Din fr. millérite.
Jocuri şíler, şílere, s.n. (reg.) unealtă folosită la cojitul trunchiurilor de brad mai subţiri.
Jocuri ORTOEPÍE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi, pronunţare corectă a cuvintelor; parte a lingvisticii care studiază aceste reguli. (< fr. orthoépie, lat., gr. orthoepia, germ. Orthoepie)
Jocuri PSÍHIC, -Ă adj. Referitor la psihic; sufletesc. // s.n. Proprietate a materiei superior organizate de a reflecta realitatea obiectivă. ♦ Structură proprie cuiva. [< fr. psychique, cf. gr. psychikos < psyche – suflet].
Jocuri HUIDUIÁLĂ, huiduieli, s.f. Acţiunea de a huidui şi rezultatul ei; huiduitură. [Pr.: -du-ia-] – Huidui + suf. -eală.
Jocuri CÂRPĂTÓR, cârpătoare, s.n. (Pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. – Lat. coopertorium.
Jocuri CITOMORFÓZĂ, citomorfoze, s.f. (Biol.) Modificare a formei şi structurii celulelor în timpul vieţii lor; totalitatea acestor modificări. – Din engl. cytomorphosis.
Jocuri ŞOLOMĂNÁR s.m. v. solomonar.
Jocuri etnopedagógic adj. m., pl. etnopedagógici; f. sg. etnopedagógică, pl. etnopedagógice
Jocuri CURĂTÚRĂ, curături, s.f. 1. Loc într-o pădure curăţat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat; runc. 2. Deal sau povârniş acoperit cu vii. – Cura2 + suf. -ătură.
Jocuri OMOGENIZÁRE, omogenizări, s.f. Acţiunea de a omogeniza şi rezultatul ei. ♦ Operaţie de amestecare a componenţilor unui sistem eterogen pentru a se obţine un amestec care să aibă aceeaşi compoziţie mijlocie în toată masa lui. ♦ Încălzire prelungită, la temperaturi înalte, a oţelurilor, pentru a obţine difuzarea în toată masa lor a părticelelor de altă compoziţie; tratament termic aplicat anumitor aliaje în scopul realizării omogenităţii lor fizice, chimice, structurale. ♦ Concordanţă, unitate a sonorităţii vocilor într-un cor. [Var.: omogeneizáre s.f.] – V. omogeniza.
Jocuri analepsíe s. f., art. analepsía, g.-d. analepsíi, art. analepsíei
