18 Wheeler
Ceva cuvinte care n-au nici o legatura cu jocurile
PIŞCÁT1 s.n. (Rar) Faptul de a (se) pişca; pişcare. ♦ Mod de execuţie a unei bucăţi muzicale la un instrument cu coarde, fără a folosi arcuşul, ci numai ciupind coardele. ♦ (Reg.; în expr.) Pişcatul lunii (sau pişcat de lună, pişcatul luminii) = fază a lunii în care aceasta începe să descrească. – V. pişca.
Jocuri numulític adj. m., pl. numulítici; f. sg. numulítică, pl. numulítice
Jocuri ŞORICÁŞ s. v. şoricel.
Jocuri LUSTRUÍT1 s.n. Faptul de a lustrui. – V. lustrui.
Jocuri MATURIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A face sau a deveni matur, a atinge maturitatea; a (se) matura. 2. (Fig.) A ajunge sau a face să-şi însuşească o bogată experienţă, un mod de a judeca plin de răspundere. [< matur + -iza].
Jocuri RECEPÁRE, recepări, s.f. (Silv.) Tăiere de jos a puieţilor de arbori, pentru a provoca formarea unor noi tulpini prin lăstărire; recepaj. – Cf. fr. r e c e p a g e.
Jocuri INIŢIATÍV//Ă ~e f. 1) Predispoziţie de a întreprinde primul ceva sau de a avea îndrăzneală să facă ceva. 2) Chemare la o acţiune şi organizare a realizării ei. [G.-D. iniţiativei; Sil. -ţi-a-] /<fr. initiative
Jocuri HIGROLOGÍE f. Disciplină care se ocupă cu studiul umidităţii aerului. /<fr. hygrologie
Jocuri proliferáţie s f. (sil. -ţi-e), art. proliferáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. proliferáţiei; pl. proliferáţii
Jocuri AMBIELÁJ s. n. ansamblu format din bielele unui motor cu arborele cotit. (< fr. embiellage)
Jocuri ciocléte, ciocléţi, s.m. (reg.) vrabie, cioclejel, vrăbete.
Jocuri obór (târg, ocol, împrejmuire într-o apă curgătoare) s. n., pl. oboáre
Jocuri huhá adv. (reg.) vraişte.
Jocuri FĂLŢUÍT2, -Ă, fălţuiţi, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Care şi-a redus şi şi-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falţul. 2. (Despre unele materiale de construcţie) Care are falţ, prevăzut cu falţ. 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit şi împăturit (în vederea broşării sau a legării). – V. fălţui.
Jocuri BRONHOMÉTRU s. n. aparat folosit în bronhometrie. (< fr. bronhomètre)
Jocuri CĂRÁ, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantităţi mari). ♢ Expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc în altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (şi pe furiş) de undeva; a se cărăbăni. – Lat. *carrare.
Jocuri ALUMOSILICÁT s. v. aluminosilicat.
Jocuri PORÚMBĂ1, porumbe, s.f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineţie, cu gust acru, astringent; scoroambă. – Lat. palumba.
Jocuri PÁDINĂ, padini, s.f. Loc aproape plan sau uşor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. şi: padine] – Din bg. padina.
Jocuri PLUTONIÉR, plutonieri, s.m. Grad de subofiţer imediat superior sergentului-major; persoană care are acest grad. Plutonier-major = grad de subofiţer imediat superior plutonierului; persoană care are acest grad. Plutonier adjutant = cel mai mare grad de subofiţer, imediat superior plutonierului-major; persoană care are acest grad. [Pr.: -ni-er. – Var.: (pop.) plotonér, plotoniér, plutonér s.m.] – Pluton1 + suf. -ier.
Jocuri Concentrare ≠ dispersare
Jocuri RELAXÁT, -Ă, relaxaţi, -te, adj. 1. Destins, slăbit; scăzut. 2. (Despre corpuri plastice) Care are tensiunile mecanice scăzute fără varierea deformaţiei. – V. relaxa.
Jocuri TĂRCĂTÚRĂ, tărcături, s.f. (Reg.) Combinaţie nereuşită de culori; împestriţătură; (concr.) obiect tărcat. – Tărca + suf. -ătură.
Jocuri INTERLÚDIU s. n. 1. episod sau mică piesă muzicală între două secţiuni ale unei lucrări vocale mai ample. ♢ parte a fugii între două expoziţii succesive ale subiectului. 2. divertisment dramatic, muzical sau filmat între două părţi ale unui spectacol, între două emisiuni televizate; intermediu (2). 3. (fig.) timp intermediar, pauză. (< it. interludio, fr. interlude)
Jocuri MEZOZÓNĂ, mezozone, s.f. (Geol.) Zonă mediană de transformare metamorfică a Pământului. – Din fr. mésozone.
Jocuri CONTRAANCHÉTĂ s. f. anchetă făcută după o primă anchetă. (< fr. contre-enquête)
Jocuri AZÓIC2, -Ă adj. (Despre compuşi organici) Care conţine azot. [< fr. azoïque].
Jocuri MASÓNIC, -Ă adj. francmasonic. (< fr. maşonnique)
Jocuri antestatór s.n. Parte componentă a unei turbine hidraulice pentru consolidarea şi rigidizarea muchiilor fantei de admisiune spre stator a camerei în spirală. (< fr. antestator)
Jocuri hamadriádă s. f. → driadă
Jocuri numulític adj. m., pl. numulítici; f. sg. numulítică, pl. numulítice
Jocuri ŞORICÁŞ s. v. şoricel.
Jocuri LUSTRUÍT1 s.n. Faptul de a lustrui. – V. lustrui.
Jocuri MATURIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A face sau a deveni matur, a atinge maturitatea; a (se) matura. 2. (Fig.) A ajunge sau a face să-şi însuşească o bogată experienţă, un mod de a judeca plin de răspundere. [< matur + -iza].
Jocuri RECEPÁRE, recepări, s.f. (Silv.) Tăiere de jos a puieţilor de arbori, pentru a provoca formarea unor noi tulpini prin lăstărire; recepaj. – Cf. fr. r e c e p a g e.
Jocuri INIŢIATÍV//Ă ~e f. 1) Predispoziţie de a întreprinde primul ceva sau de a avea îndrăzneală să facă ceva. 2) Chemare la o acţiune şi organizare a realizării ei. [G.-D. iniţiativei; Sil. -ţi-a-] /<fr. initiative
Jocuri HIGROLOGÍE f. Disciplină care se ocupă cu studiul umidităţii aerului. /<fr. hygrologie
Jocuri proliferáţie s f. (sil. -ţi-e), art. proliferáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. proliferáţiei; pl. proliferáţii
Jocuri AMBIELÁJ s. n. ansamblu format din bielele unui motor cu arborele cotit. (< fr. embiellage)
Jocuri ciocléte, ciocléţi, s.m. (reg.) vrabie, cioclejel, vrăbete.
Jocuri obór (târg, ocol, împrejmuire într-o apă curgătoare) s. n., pl. oboáre
Jocuri huhá adv. (reg.) vraişte.
Jocuri FĂLŢUÍT2, -Ă, fălţuiţi, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Care şi-a redus şi şi-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falţul. 2. (Despre unele materiale de construcţie) Care are falţ, prevăzut cu falţ. 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit şi împăturit (în vederea broşării sau a legării). – V. fălţui.
Jocuri BRONHOMÉTRU s. n. aparat folosit în bronhometrie. (< fr. bronhomètre)
Jocuri CĂRÁ, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantităţi mari). ♢ Expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc în altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (şi pe furiş) de undeva; a se cărăbăni. – Lat. *carrare.
Jocuri ALUMOSILICÁT s. v. aluminosilicat.
Jocuri PORÚMBĂ1, porumbe, s.f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineţie, cu gust acru, astringent; scoroambă. – Lat. palumba.
Jocuri PÁDINĂ, padini, s.f. Loc aproape plan sau uşor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. şi: padine] – Din bg. padina.
Jocuri PLUTONIÉR, plutonieri, s.m. Grad de subofiţer imediat superior sergentului-major; persoană care are acest grad. Plutonier-major = grad de subofiţer imediat superior plutonierului; persoană care are acest grad. Plutonier adjutant = cel mai mare grad de subofiţer, imediat superior plutonierului-major; persoană care are acest grad. [Pr.: -ni-er. – Var.: (pop.) plotonér, plotoniér, plutonér s.m.] – Pluton1 + suf. -ier.
Jocuri Concentrare ≠ dispersare
Jocuri RELAXÁT, -Ă, relaxaţi, -te, adj. 1. Destins, slăbit; scăzut. 2. (Despre corpuri plastice) Care are tensiunile mecanice scăzute fără varierea deformaţiei. – V. relaxa.
Jocuri TĂRCĂTÚRĂ, tărcături, s.f. (Reg.) Combinaţie nereuşită de culori; împestriţătură; (concr.) obiect tărcat. – Tărca + suf. -ătură.
Jocuri INTERLÚDIU s. n. 1. episod sau mică piesă muzicală între două secţiuni ale unei lucrări vocale mai ample. ♢ parte a fugii între două expoziţii succesive ale subiectului. 2. divertisment dramatic, muzical sau filmat între două părţi ale unui spectacol, între două emisiuni televizate; intermediu (2). 3. (fig.) timp intermediar, pauză. (< it. interludio, fr. interlude)
Jocuri MEZOZÓNĂ, mezozone, s.f. (Geol.) Zonă mediană de transformare metamorfică a Pământului. – Din fr. mésozone.
Jocuri CONTRAANCHÉTĂ s. f. anchetă făcută după o primă anchetă. (< fr. contre-enquête)
Jocuri AZÓIC2, -Ă adj. (Despre compuşi organici) Care conţine azot. [< fr. azoïque].
Jocuri MASÓNIC, -Ă adj. francmasonic. (< fr. maşonnique)
Jocuri antestatór s.n. Parte componentă a unei turbine hidraulice pentru consolidarea şi rigidizarea muchiilor fantei de admisiune spre stator a camerei în spirală. (< fr. antestator)
Jocuri hamadriádă s. f. → driadă









